2 intrări
38 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (7)
- relaționale (14)
- etimologice (1)
- argou (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂCORI, răcoresc, vb. IV. 1. Refl. A-și pierde din căldura inițială; a deveni răcoros, a se face mai rece. 2. Tranz. și refl. A(-și) potoli sau a(-și) astâmpăra căldura sau setea. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. – Din răcoare.
RĂCORI, răcoresc, vb. IV. 1. Refl. A-și pierde din căldura inițială; a deveni răcoros, a se face mai rece. 2. Tranz. și refl. A(-și) potoli sau a(-și) astâmpăra căldura sau setea. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. – Din răcoare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
răcori [At: MINEIUL (1776), 116 r2/28 / S și: rec~ / Pzi: ~resc / E: răcoare] 1-2 vtr A pierde (sau a face să piardă) din căldură Si: a (se) răci (1-2). 3-4 vtr A(-și) potoli senzația de fierbințeală a corpului și setea. 5-6 vtr A (se) înviora. 7-8 vti (Îrg) A face bine cuiva. 9-10 vtr (Fig) A (se) liniști (în urma unei izbucniri nervoase). 11 vr (Rar) A se consola (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂCORI, răcoresc, vb. IV. Refl. 1. A pierde din căldura inițială, a deveni mai rece; a se răci. A răsturnat pe fund mămăliguța și a pus-o pe poliță sus, ca să se răcorească. SADOVEANU, P. M. 249. Și toarnă el toată apa... pe jăratec, pînă ce stinge focul de tot și se răcorește cuptiorul. CREANGĂ, P. 65. ◊ Fig. Fă-mă lumină de său Și mă pune-n sînul tău. De-i vedea că mă topesc, Suflă să mă răcoresc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 64. ♦ (Impersonal, sau cu subiectul «timpul»,«vremea») A deveni (mai) rece, a avea o temperatură (mai) scăzută. La începutul lui septemvrie au stat ploile și vremea s-a răcorit. SADOVEANU, M. C. 34. S-a răcorit binișor... Ceața s-a lăsat încet-încet peste capetele noastre. CARAGIALE, O. II 178. 2. (Despre ființe) A simți o ușurare, a-și potoli senzația de fierbințeală a corpului (produsă de căldura excesivă a aerului sau de o stare fizică ori psihică neplăcută). Bivolii se răcoreau pe arșiță în mlăștinile sărate ale acestor bălți. VLAHUȚĂ, R. P. 32. A băut la apă pînă s-a răcorit. CREANGĂ, P. 290. ♦ Tranz. (Cu privire la oameni sau la părți ale corpului) A provoca scăderea temperaturii (potolind senzația de căldură). Se aplecă peste bord și, muindu-și mîna în apa rece, își răcori fruntea și gura uscată. BART, E. 189. Aerul sănătos și rece al dimineții îi mai răcori... ochii lui tulburi și trudiți. VLAHUȚĂ, O. A. 124. Eu în codru c-alergam Și sub tine m-ascundeam. Cu umbra mă răcoreai. ANT. LIT. POP. I. 160. 3. Fig. A se liniști, a se calma, a se potoli. Mă răcoream de necazul cu care am plecat de la cămătar. C. PETRESCU, A. R. 39. Primarul se răcorise răcnind. REBREANU, R. I 237. Pare că i se răcorea inima, cînd auzea spusele băietului. ISPIRESCU, L. 70. ◊ Tranz. Cu o suflare răcorești suspinu-mi. EMINESCU, O. I 200. Mai vorbește! Mai vorbește! Focul cuvintelor tale m-alină, mă răcorește! HASDEU, R. V. 61. Lăsați-mă să plîng, ca să-mi mai răcoresc sufletul. ALECSANDRI, T. II 25.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A RĂCORI ~esc tranz. A face să se răcorească; a răci. /Din răcoare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE RĂCORI mă ~esc intranz. 1) (despre substanțe, obiecte, timp etc.) A pierde din căldura inițială; a deveni mai rece; a se răci. 2) A-și potoli senzația de căldură sau de sete. 3) fig. A se ușura sufletește (destăinuind cuiva o durere, un gând); a se descărca. /Din răcoare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răcorì v. 1. a da răcoare; 2. fig. a ușura: i s’a răcorit inima.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂCOARE, (3) răcori, s. f. 1. Temperatură ușor scăzută, frig moderat; răcoreală. ◊ Loc. adv. (De) la răcoare = (de) la un loc umbrit, răcoros. Pe răcoare = pe vreme răcoroasă, când nu este încă foarte cald. ◊ Expr. (Fam.) La răcoare = la închisoare. 2. Senzație de răceală pe care o produc unele obiecte la atingere. 3. (De obicei la pl.) Senzație de frig provocată de o stare patologică sau emotivă; fior. ◊ Expr. A băga (pe cineva) în răcori (sau în toate răcorile) = a speria tare, a îngrozi pe cineva. – Din rece.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂCOARE, (3) răcori, s. f. 1. Temperatură ușor scăzută, frig moderat; răcoreală. ◊ Loc. adv. (De) la răcoare = (de) la un loc umbrit, răcoros. Pe răcoare = pe vreme răcoroasă, când nu este încă foarte cald. ◊ Expr. (Fam.) La răcoare = la închisoare. 2. Senzație de răceală pe care o produc unele obiecte la atingere. 3. (De obicei la pl.) Senzație de frig provocată de o stare patologică sau emotivă; fior. ◊ Expr. A băga (pe cineva) în răcori (sau în toate răcorile) = a speria tare, a îngrozi pe cineva. – Din rece.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
răcoare [At: PALIA (1581), 21/9 / S și: rec~ / Pl: ~ori / E: rece + -oare] 1 sf Temperatură ușor scăzută a aerului Si: răcoreală (1). 2 Frig moderat. 3 sf (Pex) Loc răcoros (1). 4 sf (Îe) A se lăsa (cu) ~ A se face frig. 5 sf (Fam; mai ales în construcție cu verbele „a sta”, „a băga” etc.; îe) La ~ La închisoare. 6 sf (Rar) Adiere răcoroasă (1). 7 sf (Mai ales d. apă) însușirea de a fi răcoros (1) Si: răcoritor, răceală (1). 8 sf (Adesea în construcție cu „a-i fi”, „a i se face”) Senzație de frig moderat, produsă de temperatura scăzută a aerului. 9 sf (Îe) A-l lua (pe cineva) cu ~ori A i se face frig. 10 sf (Mpl; adesea în construcție cu „a lua”, „a apuca”, „a cuprinde”) Senzație de frig provocată de o stare patologică sau emotivă. 11 sf (Îe) A (se) băga în ~ori (sau în toate ~orile) sau a-l trece (toate) ~orile A (se) îngrozi. 12 sf (Reg; îe) A-și lua ~orile A scăpa de grijă. 13 sf (Îvr) Rușine. 14 a (Înv) Răcoros (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂCOARE, răcori, s. f. 1. (La sg., adesea în construcție cu verbele «a fi» sau «a lăsa») Temperatură ușor scăzută a aerului (care produce o senzație plăcută). Era răcoare, nu se găsea măcar o ferestruică prin care să străbată căldura cît de cît. GÎRLEANU, L. 30. Simt din ce în ce răcoarea pădurii. ANGHEL, PR. 172. Ia cerga asta și te-nvelește, că despre ziuă se lasă răcoare. CARAGIALE, P. 55. ◊ (Poetic, la pl.) Mi-au trimes puiul ravaș Să-i trimet flori cu răcori Să-i fie de sărbători. SEVASTOS, C. 145. ◊ Loc. adv. La sau de la (mai rar în) răcoare = într-un (sau dintr-un) loc răcoros. Se tolăniră fiecare... la umbră de copaci și la răcoare. ISPIRESCU, L. 369. Las aleanul să mă fure Și ascult de la răcoare Pitpalacul. EMINESCU, O. I 121. Și-i face-n răcoare Departe de soare Cuib de floricele. ALECSANDRI, P. P. 15. Pe (mai rar în) răcoare = pe vreme răcoroasă. Face-m-aș privighetoare De-aș cînta noaptea-n răcoare Doina cea dizmierdătoare. ALECSANDRI, O. 63. Astă-noapte pe răcoare Cînta o privighitoare. CONACHI, P. 162. ◊ (Familiar, mai ales în construcție cu verbele «a sta», «a băga») La răcoare = la închisoare. E foc pe tine, nu alta! Zice că nu te iartă pînă nu te vede la răcoare. REBREANU, I. 107. N-a pus foc la casa grecului pentru-o palmă? Și l-a băgat la răcoare. VLAHUȚĂ, O. A. 284. ♦ (Adjectival, neobișnuit) Răcoros. Răcoarele și limpedele pîrîu. EMINESCU, N. 16. Noaptea inundase pămîntul cu aerul ei cel negru și răcoare. id. ib. 22. 2. Senzație de răceală pe care o produc unele obiecte la atingere. Se făcu alb la față ca un mort. Simțea în palme răcoarea zidului. V. ROM. mai 1953, 121. ♦ (De obicei la pl.) Senzație de frig provocată de o stare patologică sau emotivă. Cînd a văzut hoțul că leul face calea-ntoarsă, a fost cuprins de răcoarea morții. SADOVEANU, D. P. 101. Apucîndu-l niște răcori reci de frică, începu a citi pe cărticica lui. ISPIRESCU, L. 100. Țipa Și se văieta Din gură de șarpe, Cu răcori de moarte. TEODORESCU, P. P. 447. ◊ Expr. A băga (pe cineva) în răcori (sau în toate răcorile) sau a-l trece (toate) răcorile = a înspăimînta (pe cineva); a se speria tare, a îngheța de frică. Voinicul cel care răcnea în bătălii de băga în răcori pe dușmani, grăi încet. SADOVEANU, O. I 104. De ce a băgat el în răcori, gîndești, pe toți împărații și pe papa de la Roma? CARAGIALE, O. I 91.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂCOARE răcori f. 1) Stare atmosferică, care se caracterizează prin temperatura ușor scăzută a aerului. ~ea nopții. ◊ Pe ~ pe vreme răcoroasă. La ~ a) într-un loc răcoros; b) la pușcărie. A băga (sau a sta) la ~ a băga (sau a sta) la închisoare. 2) Senzație plăcută cauzată de o astfel de stare atmosferică. 3) mai ales la pl. fig. Senzație de frig cauzată de o emoție puternică. ◊ A băga (pe cineva) la răcori (sau în toate răcorile) a înspăimânta, a înfricoșa (pe cineva). [G.-D. răcorii] /rece + suf. ~oare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răcoare f. 1. vreme rece: noaptea pe răcoare; 2. boare friguroasă: armăsarul suflă răcoare ISP.; 3. pl. fiori: niște răcori o apucară; 4. fam. închisoare: l’a pus la răcoare. [Derivat din rece].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*răcoáre f., pl. orĭ (d. rece, răce saŭ d. lat. *recor, -óris, din recens, recent). Aer rece, dar nu chear frig saŭ ger: răcoarea uneĭ diminețĭ de vară. Pl. Fiorĭ de groază: l-aŭ apucat răcorile cînd a văzut poliția. A băga în răcorĭ, a îngrozi. La răcoare (iron.), la închisoare: ĭa du-l la răcoare!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răcorésc v. tr. (d. răcoare). Răcesc, vorbind de aer: ploaĭa a răcorit aeru. Fig. Liniștesc, fac să treacă furia: răzbunarea l-a răcorit. Liniștesc, descurajez (iron.): rezultatu alegeriĭ l-a răcorit. A răcori locu (iron.), a-l evacua: ĭa răcorițĭ locu, că m’ațĭ plictisit de cînd vă tot vînturațĭ pe aicĭ. V. refl. Devin rece: aeru s’a răcorit. Fig. Mă liniștesc: m’am răzbunat și m’am răcorit. Mă liniștesc, perd curaju: după alegerĭ, s’aŭ răcorit. Casa s’a răcorit, a fost evacuată de lumea zgomotoasă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
răcori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răcoresc, 3 sg. răcorește, imperf. 1 răcoream; conj. prez. 1 sg. să răcoresc, 3 să răcorească corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
răcori (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răcoresc, imperf. 3 sg. răcorea; conj. prez. 3 să răcorească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răcori vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răcoresc, imperf. 3 sg. răcorea; conj. prez. 3 sg. și pl. răcorească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răcoare s. f., g.-d. art. răcorii; pl. răcori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
răcoare s. f., g.-d. art. răcorii; pl. răcori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răcoare s. f., g.-d. art. răcorii; pl. răcori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răcoresc, -ream 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂCORI s. pl. v. fiori.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂCORI vb. v. răci.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂCORI vb. v. alina, calma, domoli, îmblânzi, liniști, potoli, tempera, ușura.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂCORI s. pl. fiori (pl.) (Îl trec ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răcori vb. v. ALINA. CALMA. DOMOLI. ÎMBLÎNZI. LINIȘTI. POTOLI. TEMPERA. UȘURA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂCORI vb. a (se) răci, (reg.) a (se) reveni. (Afară s-a mai ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A (se) răcori ≠ a (se) înfierbânta
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂCOARE adj. v. răcoritor, răcoros, reavăn, rece.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂCOARE s. v. arest, închisoare, ocnă, penitenciar, pușcărie, temniță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂCOARE s. răcoreală, (reg.) reveneală. (~ nopții.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răcoare s. v. AREST. ÎNCHISOARE. OCNĂ. PENITENCIAR. PUȘCĂRIE. TEMNIȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂCOARE s. răcoreală, (reg.) reveneală. (~ nopții.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răcoare adj. v. RĂCORITOR. RĂCOROS. REAVĂN. RECE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Răcoare ≠ căldură
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
răcoare (răcori), s. f. – 1. Temperatură ușor scăzută. – 2. Închisoare. – 3. Frison. – Mr. arcoare. De la rece cu suf. -oare, ca dulcoare de la dulce, cf. unsoare, putoare etc. (Pușcariu 1454; REW 7109). Der. din lat. rĕcens, direct (Cipariu, Gram., 30), sau prin intermediul unui *rĕcor (Pascu, I, 37; Pascu, Beiträge, 12), este improbabilă, ca și cea din lat. rĭgōrem, cf. sard. arragore „îngheț” (Schuchardt, RF, I, 20; Wagner 88). Der. răcori, vb. (a fi mai rece; a se calma); răcorea, s. f. (volbură, Convolvulus tricolor); răcoreală, s. f. (temperatură mai rece, boare); răcoritor, adj. (care răcorește); răcoros, adj. (răcoritor, înviorător).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a băga în răcori / în sperieți expr. v. a băga în boală (1.)
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a fi la gros / la mititica / la pârnaie / la răcoare expr. a fi închis, a fi la închisoare.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a-l trece răcorile expr. (pop.) a se speria foarte tare.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F116) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
răcori, răcorescverb
- 1. A-și pierde din căldura inițială; a deveni răcoros, a se face mai rece. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: reveni răci antonime: înfierbânta
- A răsturnat pe fund mămăliguța și a pus-o pe poliță sus, ca să se răcorească. SADOVEANU, P. M. 249. DLRLC
- Și toarnă el toată apa... pe jăratec, pînă ce stinge focul de tot și se răcorește cuptiorul. CREANGĂ, P. 65. DLRLC
- Fă-mă lumină de său Și mă pune-n sînul tău. De-i vedea că mă topesc, Suflă să mă răcoresc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 64. DLRLC
- La începutul lui septemvrie au stat ploile și vremea s-a răcorit. SADOVEANU, M. C. 34. DLRLC
- S-a răcorit binișor... Ceața s-a lăsat încet-încet peste capetele noastre. CARAGIALE, O. II 178. DLRLC
-
- 2. A(-și) potoli sau a(-și) astâmpăra căldura sau setea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Bivolii se răcoreau pe arșiță în mlăștinile sărate ale acestor bălți. VLAHUȚĂ, R. P. 32. DLRLC
- A băut la apă pînă s-a răcorit. CREANGĂ, P. 290. DLRLC
- Se aplecă peste bord și, muindu-și mîna în apa rece, își răcori fruntea și gura uscată. BART, E. 189. DLRLC
- Aerul sănătos și rece al dimineții îi mai răcori... ochii lui tulburi și trudiți. VLAHUȚĂ, O. A. 124. DLRLC
- Eu în codru c-alergam Și sub tine m-ascundeam. Cu umbra mă răcoreai. ANT. LIT. POP. I. 160. DLRLC
-
- 3. A (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mă răcoream de necazul cu care am plecat de la cămătar. C. PETRESCU, A. R. 39. DLRLC
- Primarul se răcorise răcnind. REBREANU, R. I 237. DLRLC
- Pare că i se răcorea inima, cînd auzea spusele băietului. ISPIRESCU, L. 70. DLRLC
- Cu o suflare răcorești suspinu-mi. EMINESCU, O. I 200. DLRLC
- Mai vorbește! Mai vorbește! Focul cuvintelor tale m-alină, mă răcorește! HASDEU, R. V. 61. DLRLC
- Lăsați-mă să plîng, ca să-mi mai răcoresc sufletul. ALECSANDRI, T. II 25. DLRLC
-
etimologie:
- răcoare DEX '98 DEX '09
răcoare, răcorisubstantiv feminin
- 1. Temperatură ușor scăzută, frig moderat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Era răcoare, nu se găsea măcar o ferestruică prin care să străbată căldura cît de cît. GÎRLEANU, L. 30. DLRLC
- Simt din ce în ce răcoarea pădurii. ANGHEL, PR. 172. DLRLC
- Ia cerga asta și te-nvelește, că despre ziuă se lasă răcoare. CARAGIALE, P. 55. DLRLC
- Mi-au trimes puiul ravaș Să-i trimet flori cu răcori Să-i fie de sărbători. SEVASTOS, C. 145. DLRLC
- 1.1. Răcoros. DLRLCsinonime: răcoros
- Răcoarele și limpedele pîrîu. EMINESCU, N. 16. DLRLC
- Noaptea inundase pămîntul cu aerul ei cel negru și răcoare. EMINESCU, N. 22. DLRLC
-
- (De) la răcoare = (de) la un loc umbrit, răcoros. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se tolăniră fiecare... la umbră de copaci și la răcoare. ISPIRESCU, L. 369. DLRLC
- Las aleanul să mă fure Și ascult de la răcoare Pitpalacul. EMINESCU, O. I 121. DLRLC
- Și-i face-n răcoare Departe de soare Cuib de floricele. ALECSANDRI, P. P. 15. DLRLC
-
- Pe (mai rar în) răcoare = pe vreme răcoroasă, când nu este încă foarte cald. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Face-m-aș privighetoare De-aș cînta noaptea-n răcoare Doina cea dizmierdătoare. ALECSANDRI, O. 63. DLRLC
- Astă-noapte pe răcoare Cînta o privighitoare. CONACHI, P. 162. DLRLC
-
- La răcoare = la închisoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- E foc pe tine, nu alta! Zice că nu te iartă pînă nu te vede la răcoare. REBREANU, I. 107. DLRLC
- N-a pus foc la casa grecului pentru-o palmă? Și l-a băgat la răcoare. VLAHUȚĂ, O. A. 284. DLRLC
-
-
- 2. Senzație de răceală pe care o produc unele obiecte la atingere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se făcu alb la față ca un mort. Simțea în palme răcoarea zidului. V. ROM. mai 1953, 121. DLRLC
-
- 3. Senzație de frig provocată de o stare patologică sau emotivă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: fior
- Cînd a văzut hoțul că leul face calea-ntoarsă, a fost cuprins de răcoarea morții. SADOVEANU, D. P. 101. DLRLC
- Apucîndu-l niște răcori reci de frică, începu a citi pe cărticica lui. ISPIRESCU, L. 100. DLRLC
- Țipa Și se văieta Din gură de șarpe, Cu răcori de moarte. TEODORESCU, P. P. 447. DLRLC
- A băga (pe cineva) în răcori (sau în toate răcorile) = a speria tare, a îngrozi pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Voinicul cel care răcnea în bătălii de băga în răcori pe dușmani, grăi încet. SADOVEANU, O. I 104. DLRLC
- De ce a băgat el în răcori, gîndești, pe toți împărații și pe papa de la Roma? CARAGIALE, O. I 91. DLRLC
-
-
etimologie:
- rece DEX '98 DEX '09