PĂSTRARE s. f. Acțiunea de a păstra și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. La (sau în) (bună) păstrare = a) la loc sigur, la adăpost, în pază; b) (fam.) închis; la închisoare. – V. păstra.

păstrare sf [At: LB / Pl: ~rări / E: păstra] 1 Ținere în bună stare la loc sigur Si: păstrat¹ (1), (îrg) păstru (1). 2 Punere deoparte Si: păstrat¹ (2). 3 Conservare a alimentelor Si: păstrat¹ (3). 4 Deținere în posesia sa Si: păstrat¹ (4). 5 Reținere pentru un anumit scop Si: păstrat¹ (5). 6 (Îlav) La (sau în, spre) ~ (ori bună ~) La loc sigur, în siguranță. 7 (Îal) La adăpost. 8 (Îal) Sub pază. 9 (Îal; fam; irn) La închisoare. 10 Respectare. 11 Menținere. 12 Cruțare. 13 Tăinuire.

PĂSTRARE s. f. Acțiunea de a păstra și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. La (sau în) (bună) păstrare = a) la loc sigur; b) (fam.) închis; la închisoare. – V. păstra.

PĂSTRARE s. f. Acțiunea de a păstra. 1. Ținere la loc sigur. L-ar fi pironit părintele Oșlobanu pe cruce și l-ar fi pus în podul bisericii spre păstrare. CREANGĂ, A. 79. ◊ Loc. adv. La sau în (bună) păstrare = a) la loc sigur, la loc ferit. Să-i fie pomii la bună păstrare și să nu se atingă nici pui de pasăre de dînșii. ISPIRESCU, U. 12. Mi-e [calul] cam ascuns, La bună păstrare pus. TEODORESCU, P. P. 533; b) (familiar) în închisoare, la răcoare. Deseară d. Cațavencu nu o să fie la întrunire, o să fie în altă parte – la păstrare. CARAGIALE, O. I 112. 2. Păzire, ținere, nedivulgare. Păstrarea secretului, de partid și de stat este o datorie de onoare a fiecărui membru de partid și a fiecărui cetățean cinstit al patriei noastre. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 10, 64.

PĂSTRARE ~ări f. v. A PĂSTRA și A SE PĂSTRA. ◊ La ~ a) la loc sigur; b) la închisoare. /v. a (se) păstra

păstrare f. acțiunea de a păstra: a da cuiva în păstrare.

păstráre f. Acțiunea de a păstra, economie. A pune ceva la păstrare, a pune la o parte, la rezervă. A da cuĭva ceva în păstrare, a-ĭ încredința ca să păstreze.

PĂSTRA, păstrez, vb. I. Tranz. 1. A ține la loc sigur, păzind cu grijă, a pune bine; a ține în bună stare, a avea grijă de...; a ține în posesia sa. ♦ Spec. A conserva alimentele în bună stare, ferindu-le de alterare. ♦ A respecta, a nu călca, a nu viola (legi, norme de conduită, angajamente etc.). 2. A menține, a face să dureze. ◊ Loc. vb. A păstra tăcere(a) = a tăcea; a nu se destăinui. ◊ Expr. A(-și) păstra calmul (sau sângele rece) = a rămâne calm. A păstra amintirea (cuiva sau a ceva) sau a păstra (pe cineva sau ceva) în amintire (sau în inimă, în minte, în suflet) = a) a nu uita niciodată (pe cineva sau ceva); b) a oglindi, a reflecta (ceva din trecut). ♦ Refl. A rămâne, a se menține. 3. A nu divulga, a nu destăinui (secrete, taine etc.). 4. A pune ceva deoparte, a-și rezerva pentru altă ocazie sau pentru un anumit scop. – Din bg. pastrja.

păstra [At: R. POPESCU, ap. CM. I, 485 / Pzi: ~rez / Cj: 3 (înv) să păstre / E: bg пастря] 1 vt A ține la loc sigur păzind cu grijă, a pune bine. 2 vt A ține în bună stare, a avea grijă de... 3 vt A ține mai departe în posesia sa. 4-5 vtr (Spc) A (se) conserva în bună stare alimentele, ferindu-le de alterare. 6 vt (C. i. legi, norme de conduită) A respecta. 7 vt (C. i. angajamente) A nu călca. 8 vt (Îoc „a pierde”) A izbuti să rămână în posesia unui bun amenințat, a unei atribuții, a unei însușiri etc. 9 vt A face să dureze, a nu lăsa să dispară. 10 vt (Îlv) A ~ tăcere(a) A nu vorbi. 11 vt (Îal) A nu se destăinui. 12 vt (Îlv) A ~ amintirea (sau, înv) suvenirul (cuiva sau a ceva) sau a ~ (pe cineva sau ceva) în amintire (sau în inimă, în minte, în suflet etc.) A nu uita niciodată pe cineva sau ceva, a-și aminti fără încetare de cineva sau ceva. 13 vt (Îal) A oglindi, a reflecta ceva din trecut. 14 vt (Îe) A(-și) ~ cumpătul (sau calmul ori sângele rece) A rămâne calm, a nu se enerva. 15 vt (Îe) A ~ în viață A lăsa să trăiască. 16 vr A continua să existe sub același aspect, a rămâne neschimbat Si: a dăinui, a dura, a se menține. 17 vt (C. i. taine) A ține ascuns, a nu divulga. 18 vt (Ccd) A pune deoparte pentru cineva. 19 vt (Ccd) A lăsa pentru altă ocazie sau pentru un anumit scop. 20 vr (Înv; d. oameni) A se reține.

PĂSTRA, păstrez, vb. I. Tranz. 1. A ține la loc sigur, păzind cu grijă, a pune bine; a ține în bună stare, a avea grijă, a pune bine; a ține în bună stare, a avea grijă de...; a ține în posesiunea sa. ♦ Spec. A conserva alimentele în bună stare, ferindu-le de alterare. ♦ A respecta, a nu călca, a nu viola (legi, norme de conduită, angajamente etc.) 2. A menține, a face să dureze. ◊ Loc. vb. A păstra tăcere(a) = a tăcea; a nu se destăinui. ◊ Expr. A (-și) păstra calmul (sau sângele rece) = a rămâne calm. A păstra amintirea (cuiva sau a ceva) sau a păstra (pe cineva sau ceva) în amintire (sau în inimă, în minte, în suflet) = a) a nu uita niciodată (pe cineva sau ceva); b) a oglindi, a reflecta (ceva din trecut). ♦ Refl. A rămâne, a se menține. 3. A nu divulga, a nu destăinui (secrete, taine etc.). 4. A pune ceva deoparte, a-și rezerva pentru altă ocazie sau pentru un anumit scop. – Din bg. pastrja.

PĂSTRA, păstrez, vb. I. Tranz. 1. A ține ceva în bună stare; a îngriji de ceva. Ține această cămașă și o păstrează bine. ISPIRESCU, U. 75. I-a mai dat încă o furcă de aur, care torcea singură, și i-a zis cu bineșorul: păstreaz-o, că ți-a prinde bine la nevoie. CREANGĂ, P. 91. ♦ A respecta, a păzi, a nu călca, a nu viola. Poetul întrebuințează și el cuvintele limbii, păstrîndu-le înțelesurile lor comune. VIANU, S. 8. Trebuie să se supuie formalităților necesare, să îmbrace un anumit costum, să păstreze obiceiurile și prescripțiile. CAMIL PETRESCU, U. N. 89. 2. A menține, a face să dureze. A fost datoria cercetătorilor critici să scoată numele meu de subt o etichetă pe care unii mi-o mai păstrează. SADOVEANU, E. 8. Operile de artă au știut și ele să păstreze un aspect cu totul impunător. ODOBESCU, S. III 76. Fie iarnă, fie vară, Eu păstrez a mea verdeață. ALECSANDRI, P. III 23. ◊ Expr. A(-și) păstra calmul sau sîngele rece = a rămîne calm. Să ne păstrăm în primul rînd calmul. BARANGA, I. 180. A păstra amintirea cuiva = a nu-l uita. A păstra (ceva sau pe cineva) în amintire (sau în inimă, în minte, în suflet) = a nu uita niciodată (ceva sau pe cineva). Păstrează-ți în minte... vorbele aceste. MURNU, I. 26. A păstra tăcere = a tăcea. Mezinul păstra și el tăcerea. SADOVEANU, O. I 18. Iubind în taină am păstrat tăcere, Gîndind că astfel o să-ți placă ție. EMINESCU, O. I 201. ♦ Refl. A rămîne, a se menține. Numai Urga, în această bună voie, se păstra posomorît. SADOVEANU, D. P. 133. 3. (Cu privire la o taină, un secret) A nu divulga, a respecta. Să jurăm... Taina s-o păstrăm. ALECSANDRI, P. P. 188. 4. (Construit mai ales cu dativul persoanei) A rezerva, a pune deoparte (ceva); a lăsa (ceva) pentru altă ocazie, pentru un anumit scop etc. Păstrează-ți lacrimile ce ți-au mai rămas pentru tinerețile ce înfloresc acum. SADOVEANU, N. P. 51. Dar eu numai pentru tine Inimioara mi-o păstrez. ALECSANDRI, T. 316. Orice e mai sfînt în mine... Pentru tine-l voi păstra. id. P. I 173.

A PĂSTRA ~ez tranz. 1) A feri de stricăciune; a ține neschimbat. ~ hainele. ~ fructele. 2) A face să se păstreze. ◊ A-și ~ calmul (sau sângele rece) a continua să fie calm; a rămâne liniștit. ~ amintirea (cuiva sau a ceva) a nu da uitării (pe cineva sau ceva); a ține minte (pe cineva sau ceva). 3) (secrete, taine etc.) A ține în ascuns; a nu face cunoscut cuiva. 4) (locuri, bilete etc.) A lăsa în rezervă (cu destinație specială); a rezerva; a reține. /<bulg. pastrja

A SE PĂSTRA mă ~ez intranz. A rămâne neschimbat (în timp); a se conserva; a se menține. Obiceiurile s-au ~at. /<bulg. pastrja

păstrà v. 1. a ținea în bună stare: a păstra sănătatea; 2. a pune deoparte: a păstra bani; 3. a feri de stricăciune: carnea se păstrează în vase bine astupate. [Bulg. PASTRĬA].

păstréz v. tr. (ngr. pastrevo [mgr, spastrévo], curăț, de unde și bg. pastrĭy, păstrez). Conserv, țin în bună stare: somnu păstrează sănătatea. Rezerv, economisesc: a păstra banĭ albĭ pentru zile negre. V. refl. Mă conserv: poamele se păstrează uscate, bătrînu se păstrase bine. Mă rezerv: eŭ nu mănînc acuma, ci mă păstrez pentru ospăț.

păstrare s. f., g.-d. art. păstrării

păstrare s. f., g.-d. art. păstrării

păstrare s. f., g.-d. art. păstrării

păstra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. păstrez, 3 păstrează; conj. prez. 1 sg. să păstrez, 3 să păstreze

păstra (a ~) vb., ind. prez. 3 păstrează

păstra vb., ind. prez. 1 sg. păstrez, 3 sg. și pl. păstrează

păstra (păstrez, păstrat), vb. – 1. A ține, a se îngriji de... – 2. A conserva, a reține. – 3. A rezerva, a depozita. – Mr. spăstrescu, spăstrire, megl. păstrés, păstriri. Ngr. παστρεύω „a curăța”, din πάστρα „curățenie” (Meyer 3231; Tiktin), cf. alb. pastroń „a curăța” (Philippide, II, 726). Semantismul nu este clar; poate trebuie să fie admisă o confuzie a lui παστρεύω „a curăța” cu παστώνω „a săra, a conserva”. Der. din lat. *parsitare (REW 6255) nu pare posibilă, cf. Rosetti, I, 161. Der. păstru, s. n. (conservare; economisire); păstrător, adj. (care păstrează). Bg. pastrja „a păstra”, pastrenije „conservare” par să provină din rom. (Candrea, Elemente, 408; Capidan, Raporturile, 233).

HABEAS CORPUS ACT (loc. lat. habeas corpus „să păstrezi corpul”) Lege votată de Parlamentul englez, în 1679, privind garantarea libertății individuale; era menită să îngrădească arestările și reținerea arbitrară a persoanei. Unele dintre prevederi (care se regăsesc în H.) au fost aplicate încă din sec. 13-14.

THERE ARE NO SECRETS EXCEPT THE SECRETS THAT KEEP THEMSELVES (engl.) nu există secrete cu excepția celor care se păstrează singure – G.B. Shaw, „Back to Methuselah”, 908.

a păstra linia de mijloc expr. a fi cumpătat, a fi moderat

A PĂSTRA UN SECRET a închide pianul, a merge pe biteș / pe blat / pe burtă / pe gușă / pe șeșt, a nu zice nici pâs.

a-și păstra sângele rece expr. a rămâne calm

PĂSTRARE s. 1. conservare, menținere, ținere. (~ în bună stare a ceva.) 2. v. conservare. 3. v. reținere. 4. v. perpetuare. 5. v. oprire.

PĂSTRARE s. 1. conservare, menținere, ținere. (~ în bună stare a ceva.) 2. conservare. (~ legumelor pentru iarnă.) 3. menținere, reținere. (~ apei în sol.) 4. menținere, perpetuare. (~ speciei.) 5. oprire, reținere, rezervare. (~ unor bilete la spectacol.)

PĂSTRA vb. 1. (înv.) a scuti. (A ~ un bun ce i-a fost încredințat.) 2. a (se) conserva, a (se) menține, a (se) ține. (A ~ ceva în bună stare.) 3. v. conserva. 4. a ține. (Unde ~ peria de haine?) 5. v. dura. 6. v. reține. 7. v. menaja. 8. v. menține. 9. v. dăinui. 10. v. perpetua. 11. a purta, a reține. (~ în suflet icoana copilăriei.) 12. v. opri. 13. v. opri. 14. v. ține.

PĂSTRA vb. 1. (înv.) a scuti. (A ~ un bun ce i-a fost încredințat.) 2. a (se) conserva, a (se) menține, a (se) ține. (A ~ ceva în bună stare.) 3. a conserva. (A ~ strugurii pentru iarnă.) 4. a ține. (Unde ~ peria de haine?) 5. a dura, a rezista, a ține. (O încălțăminte care se ~ mult.) 6. a reține. (Solul ~ umiditatea.) 7. a se conserva, a se cruța, a se menaja, (înv.) a se menajarisi. (Te rog să te ~!) 8. a menține, (înv.) a păzi. (A ~ legătura cu un vechi prieten.) 9. a dăinui, a dura, a exista, a fi, a se menține, a se perpetua, a persista, a rămîne, a trăi, a ține, a subzista, (înv.) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cit se va ~ lumea și pămîntul; vechi obiceiuri care se ~ și azi.) 10. a dăinui, a dura, a se menține, a se perpetua, a persista, a stărui. (Amintirea lui se ~ pînă astăzi.) 11. a purta, a reține. (~ în suflet icoana copilăriei.) 12. a opri, a reține, a rezerva. (Ți-am ~ niște măsline.) 13. a opri, a reține. (~ restul!) 14. a opri, a rezerva, a ține. (I-a ~ loc la rînd.)

A (se) păstra ≠ a (se) schimba

Servetur ad imum qualis ab incepto processerit (lat. „Să fie păstrat pînă la sfîrșit ca la început”) – Horațiu, Arta poetică (v. 126-127). Se referă la teatru, unde personajul trebuie să rămînă pînă la urmă consecvent cu trăsăturile precizate la începutul acțiunii. LIT.

În oala acoperită nu cad gunoaie.
(Ne arată că lucrul păstrat, pururea curat și nevătămat.)