2 intrări
15 definiții

Explicative DEX

PUTREGĂIT, -Ă, putregăiți, -te, adj. (Pop.) Putrezit. – V. putregăi.

putregăit, ~ă a [At: GANE, N. II, 37 / Pl: ~iți, ~e / E: putregăi] (Pop; d. corpuri vegetale) 1 Putred (1). 2 Plin de putregai (1).

PUTREGĂIT, -Ă, putregăiți, -te, adj. (Rar) Putrezit. – V. putregăi.

PUTREGĂIT, -Ă, putregăiți, -te, adj. (Regional) Putrezit, putred. Ușa era putregăită și atîrna strîmb, deschisă. DUMITRIU, B. F. 59. Văzu cît e de jos tavanul casei... cît îs de murdari pereții și scîndurile dușumelei putregăite. ARDELEANU, D. 69. Brazi înalți și stufoși... cu rădăcini împleticite ca șerpii, cu găuri putregăite în care se adăpostesc șoimii. GANE, N. II 37.

PUTREGĂI, putregăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A putrezi. – Din putregai.

PUTREGĂI, putregăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A putrezi. – Din putregai.

putregăi vi [At: TAFRALI, S. 152 / Pzi: ~esc / E: putregai + -ăi] (Rar) A putrezi (1).

PUTREGĂI, putregăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A putrezi.

putregăĭésc v. intr. (d. putregaĭ, ca mucegăĭesc d. mucegaĭ). Rar. Putrezesc, devin putred, vorbind de lemne.

Ortografice DOOM

putregăi (rar) (desp. pu-tre-) vb., ind. prez. 3 sg. putregăiește, 3 pl. putregăiesc, imperf. 3 sg. putregăia; conj. prez. 3 să putregăiască

putregăi (rar) (pu-tre-) vb., ind. prez. 3 sg. putregăiește, imperf. 3 sg. putregăia; conj. prez. 3 să putregăiască

putregăi vb. (sil. -tre-), ind. prez. 3 sg. putregăiește, imperf. 3 sg. putregăia; conj. prez. 3 sg. și pl. putregăiască

Sinonime

PUTREGĂIT adj. v. descompus, putred, putrezit.

putregăit adj. v. DESCOMPUS. PUTRED. PUTREZIT.

PUTREGĂI vb. v. descompune, putrezi.

putregăi vb. v. DESCOMPUNE. PUTREZI.

Intrare: putregăit
putregăit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • putregăit
  • putregăitul
  • putregăitu‑
  • putregăi
  • putregăita
plural
  • putregăiți
  • putregăiții
  • putregăite
  • putregăitele
genitiv-dativ singular
  • putregăit
  • putregăitului
  • putregăite
  • putregăitei
plural
  • putregăiți
  • putregăiților
  • putregăite
  • putregăitelor
vocativ singular
plural
Intrare: putregăi
  • silabație: pu-tre-gă-i info
verb (V408)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • putregăi
  • putregăire
  • putregăit
  • putregăitu‑
  • putregăind
  • putregăindu‑
singular plural
  • putregăiește
  • putregăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • putregăiesc
(să)
  • putregăiesc
  • putregăiam
  • putregăii
  • putregăisem
a II-a (tu)
  • putregăiești
(să)
  • putregăiești
  • putregăiai
  • putregăiși
  • putregăiseși
a III-a (el, ea)
  • putregăiește
(să)
  • putregăiască
  • putregăia
  • putregăi
  • putregăise
plural I (noi)
  • putregăim
(să)
  • putregăim
  • putregăiam
  • putregăirăm
  • putregăiserăm
  • putregăisem
a II-a (voi)
  • putregăiți
(să)
  • putregăiți
  • putregăiați
  • putregăirăți
  • putregăiserăți
  • putregăiseți
a III-a (ei, ele)
  • putregăiesc
(să)
  • putregăiască
  • putregăiau
  • putregăi
  • putregăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

putregăit, putregăiadjectiv

  • 1. rar Descompus, putred, putrezit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ușa era putregăită și atîrna strîmb, deschisă. DUMITRIU, B. F. 59. DLRLC
    • format_quote Văzu cît e de jos tavanul casei... cît îs de murdari pereții și scîndurile dușumelei putregăite. ARDELEANU, D. 69. DLRLC
    • format_quote Brazi înalți și stufoși... cu rădăcini împleticite ca șerpii, cu găuri putregăite în care se adăpostesc șoimii. GANE, N. II 37. DLRLC
etimologie:
  • vezi putregăi DEX '98 DEX '09

putregăi, putregăiescverb

etimologie:
  • putregai DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.