6 intrări
37 de definiții

Explicative DEX

PUS s. n. Faptul de a pune. ♦ (Pop.) Semănare, plantare. – V. pune.

PUS s. n. Faptul de a pune. ♦ (Pop.) Semănare, plantare. – V. pune.

SUS adv. 1. Într-un loc mai ridicat sau mai înalt (decât altul); la înălțime; deasupra. ◊ Loc. adj. De sus = a) care este așezat în partea nordică sau în partea mai ridicată a unui teren; b) care vine sau pornește de la un organ de conducere, de la centru. De din sus (de...) = care se află mai la deal (de...); ceva mai încolo, mai departe. ◊ Loc. adv. De sus = a) prin aer, prin văzduh; b) în zbor, zburând; c) cu un vehicul sau purtat (în cârcă, pe brațe etc.). (Pe) din sus de... = mai la deal de..., mai încolo, mai departe de... Mai sus de...= mai la nord de... ◊ Loc. prep. (Substantivat, n.) Din susul... = a) din partea de deasupra; b) dintr-o regiune superioară, mai la deal de... ◊ Expr. De sus în jos sau de jos în sus = în direcție verticală (ascendentă sau descendentă). De sus (și) până jos = în întregime, tot. În sus și în jos = încoace și încolo, de colo-colo. Cu fața în sus = (despre oameni) culcat pe spate. Cu gura în sus = (despre obiecte care au o deschizătură) cu deschizătura în partea de deasupra. Cu fundul în sus = întors pe dos, răvășit; în dezordine; fig. morocănos, furios. A duce (sau a lua, a aduce pe cineva) pe sus = a duce (sau a lua, a aduce pe cineva) cu forța, cu sila. A-i sta (cuiva) capul sus = a fi în viață, a trăi. A se ține (sau a fi, a umbla) cu nasul pe sus = a fi înfumurat, îngâmfat. (Substantivat, n.) A răsturna (sau a întoarce, a pune ceva) cu susul în jos = a pune (ceva) în dezordine; a răscoli, a răvăși. A privi (sau a măsura cu ochii) pe cineva de sus în (sau până) jos și de jos în (sau până) sus = a examina (pe cineva) cu atenție sau cu neîncredere. ♦ În camerele din partea superioară a unei case, la etaj. ♦ (În legătură cu poziția unui astru) Deasupra orizontului, pe cer. ♦ (Pop.) Departe (în înălțime). 2. Fig. Într-o poziție socială superioară; într-un rang înalt. ◊ Expr. A lua (sau a privi pe cineva) de sus = a trata (pe cineva) ca pe un inferior, a privi (pe cineva) cu dispreț, cu aroganță. A vorbi (cuiva sau cu cineva) de sus = a vorbi (cu cineva) arogant, insolent, obraznic. ◊ Compus: sus-pus = care este într-un post înalt, în vârful ierarhiei sociale. 3. Înspre un loc sau un punct mai ridicat; în direcție verticală, în înălțime; în aer, în spațiu, în văzduh. ◊ Loc. adj. și adv. În sus = ridicat, drept, în poziție verticală. Loc. adv. În sus = a) spre înălțime, la deal; b) în aer, în văzduh, în direcția cerului; c) dincotro curge o apă, în direcția izvorului. ◊ Expr. A sări în sus = a tresări (de bucurie, de spaimă, de mânie etc.); a izbucni. ♦ (Substantivat, n.; în loc. prep.) În susul... = a) în partea superioară (a unui lucru); b) în sens contrar cursului unei ape; c) înspre partea mai ridicată a unei așezări sau înspre nord. Din susul... = a) din direcția izvorului unei ape; b) dinspre partea mai ridicată a unui teren; dinspre nord. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt de comandă echivalent cu „ridică- te!”, „ridicați-vă!”; p. ext. strigăt de încurajare, de aprobare, de simpatie. 4. (La comparativ, urmat de prep. „de”, indică o limită în raport cu o vârstă, o greutate, o valoare) Peste, mai mult de... ◊ Expr. Mai pe sus decât = mai presus decât, mai mult decât... 5. (La comparativ, indică o pagină, un capitol, un alineat într-un text) în cele precedente, în cele spuse sau arătate mai înainte, înapoi cu câteva pagini sau cu câteva rânduri. ◊ Compuse: sus-citat = citat mai înainte, pomenit în cele spuse sau scrise înainte; sus-menționat = menționat mai înainte; sus-numit (și substantivat) = menționat, amintit, citat mai înainte. 6. În registrul acut, înalt, ridicat al vocii sau al unui instrument. ◊ Loc. adv. Sus și tare = a) în auzul tuturor, în gura mare; b) Ferm, categoric, energic. 7. (Bis.) într-un loc consacrat ca lăcaș al lui Dumnezeu; în cer. ◊ Loc. adj. și adv. De sus = (care vine) din cer, de la divinitate, de la Dumnezeu. ◊ (Substantivat) Cel de Sus = Dumnezeu. – Lat. susum (= sursum).

poș4 sn vz poșă1

poșă1 sf [At: ANTIM, P. 309 / V: poș sn, puș sn, pușă[1] / Pl: ~șe / E: nct] (Reg) Corp cilindric făcut din tulpină de papură sau pipirig, legat de sfoara priponului de pescuit la distanțe aproximativ egale, cu scopul de a ține priponul la suprafața apei. corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

pus3 sn [At: DN3 / Pl: ? / E: fr, lat pus] (Med) Exudat patologic vâscos, care se formează în focarele de infecție Si: puroi1 (1).

pus1 sn [At: MAN. SĂNĂT. 48/26 / E: pune] 1-3 Punere (1-2, 6). 4 Îmbrăcare. 5 Încălțare. 6-7 Punere (10, 18). 8 (Pop) Turnare a unui lichid într-un recipient. 9 (Reg) Semănare prin așezarea semințelor în brazdă. 10 (Reg; pex) Perioadă de timp în care se seamănă.

puș2 sn [At: A II, 2 / Pl: ~e / E: ger Busch] (Reg) Grămadă de struguri.

puș1 sm [At: BL VI, 192 / Pl: ~i / E: ger Bursch] (Trs) Ordonanță.

puș3 sn vz poșă1

pușă sf vz poșă1

PUS1 s. n. Faptul de a pune. ♦ Semănare, plantare. Prin Oltenia și Țara Romînească, popușoii nu se samănă prin azvîrlire, ci se pun, și vremea sau lucrarea aceasta se numește pusul, punerea sau puitura porumbului. PAMFILE, A. R. 69.

PUS2, -Ă, puși, -se, adj. Așezat undeva, pregătit pentru ceva. ◊ Expr. Masă pusă = masă pe care sînt pregătite farfuriile și tacîmurile pentru mîncare. Cu nepusă masă sau cu nepus în masă = pe nepregătite, pe neașteptate; p. ext. fără voie, forțat. S-a sculat cu nepus în masă, căci nu mai era de chip să doarmă, cum dormea, alte dăți pînă pe la amiază. CREANGĂ, P. 264. De-ar veni... să-mi aducă pasportu, m-aș porni cu nepusă masă. ALECSANDRI, T. I 195.

SUS-PUS, -Ă, sus-puși, -se, adj. (Despre oameni) Care deține o situație socială înaltă. Persoană sus-pusă. ▭ Nu se arăta prudent să zădărască... cine știe ce bănuielnică vrăjmășie a unei odrasle din tagma sus-pusă. C. PETRESCU, A. R. 17.

PUS s.n. (Med.) Exsudat patologic vîscos, care se formează în focarele de infecție; puroi. [< fr., lat. pus].

POȘĂ s. f. flotor de trestie, folosit de pescari pentru susținerea sculelor de pescuit. (< fr. poche)

PUS s. n. exsudat patologic vâscos care se formează în focarele de infecție; puroi. (< fr., lat. pus)

PUS pusă (puși, puse) v. A PUNE. ◊ A aștepta cu masa pusă (sau întinsă) a) a aștepta cu masa pregătită; b) a aștepta cu bunăvoință, cu bucurie. /v. a pune

SUS-PUS ~să (~și, ~se) și substantival (despre persoane) Care are o situație socială înaltă; care ocupă un post mare. /sus + pus

pus n. acțiunea de a pune: pusul mesei.

2) pus, -ă adj. Depus, așezat. S. n., pl. urĭ. Pus din mînă, un fel de farmece ale babelor.

1) pus n. Acțiunea de a pune. V. nepus.

Ortografice DOOM

pus s. n.

sus-pus adj. m., pl. sus-puși; f. sus-pusă, pl. sus-puse

sus-pus adj. m., pl. sus-puși; f. sus-pusă, pl. sus-puse

sus-pus adj. m., pl. sus-puși; f. sg. sus-pusă, pl. sus-puse

Sinonime

PUS adj. așternut, întins, pregătit. (Îl așteaptă cu masa ~.)

PUS s. 1. v. plantare. 2. v. semănat.

PUS adj. așternut, întins, pregătit. (Masă ~.)

PUS s. 1. plantare, plantat, punere, răsădire, răsădit, sădire, sădit, transplantare, (rar) transplantație, (pop.) presădire, (înv.) plantație. (~ puieților.) 2. punere, semănare, semănat. (~ porumbului.)

Arhaisme și regionalisme

poșă, poșe, s.f. (reg.) corp cilindric făcut din tulpină de papură sau pipirig, legat de sfoara priponului de pescuit din loc în loc, pentru a-l menține la suprafața apei.

puș2, pușe, s.n. (reg.) claie, grămadă de strujeni (coceni).

puș1, puși, s.m. (reg.) ordonanță.

pus, pusuri, s.n. 1. Farmec, vrajă. 2. (med.) Exudat vâscos, care se formează în focarele de infecție: „Tăte pusurile, / Tăte muieturile / Câte-s pă tine / Cu mătura le-om mătura” (Bilțiu, 1990: 298). – Cf. depus, așezat (Scriban); lat. pus „puroi; gunoi, murdărie” (MDA).

pus, pusuri, s.n. – 1. (mag.) Farmec, vrajă. 2. (med.) Exudat vâscos, care se formează în focarele de infecție: „Tăte pusurile, / Tăte muieturile / Câte-s pă tine / Cu mătura le-om mătura” (Bilțiu, 1990: 298). – Cf. depus, așezat (Scriban); lat. pus „puroi; gunoi, murdărie” (MDA).

pus, -uri, s.n. – 1. (mag.) Farmec, vrajă. 2. (med.) Exudat vâscos, care se formează în focarele de infecție: „Tăte pusurile, / Tăte muieturile / Câte-s pă tine / Cu mătura le-om mătura” (Bilțiu 1990: 298). – Lat. pus „puroi; gunoi, murdărie”.

Intrare: poșă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poșă
  • poșa
plural
  • poșe
  • poșele
genitiv-dativ singular
  • poșe
  • poșei
plural
  • poșe
  • poșelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pușă
  • pușa
plural
  • pușe
  • pușele
genitiv-dativ singular
  • pușe
  • pușei
plural
  • pușe
  • pușelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poș
  • poșul
  • poșu‑
plural
  • poșuri
  • poșurile
genitiv-dativ singular
  • poș
  • poșului
plural
  • poșuri
  • poșurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puș
  • pușul
plural
  • pușe
  • pușele
genitiv-dativ singular
  • puș
  • pușului
plural
  • pușe
  • pușelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: pus (adj.)
pus2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pus
  • pusul
  • pusu‑
  • pusă
  • pusa
plural
  • puși
  • pușii
  • puse
  • pusele
genitiv-dativ singular
  • pus
  • pusului
  • puse
  • pusei
plural
  • puși
  • pușilor
  • puse
  • puselor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: pus (med.)
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pus
  • pusul
  • pusu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • pus
  • pusului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: pus (punere)
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pus
  • pusul
  • pusu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • pus
  • pusului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: puș
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puș
  • pușul
plural
  • pușe
  • pușele
genitiv-dativ singular
  • puș
  • pușului
plural
  • pușe
  • pușelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: sus-pus
sus-pus adjectiv
adjectiv compus
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sus-pus
  • sus-pusul
  • sus-pusu‑
  • sus-pusă
  • sus-pusa
plural
  • sus-puși
  • sus-pușii
  • sus-puse
  • sus-pusele
genitiv-dativ singular
  • sus-pus
  • sus-pusului
  • sus-puse
  • sus-pusei
plural
  • sus-puși
  • sus-pușilor
  • sus-puse
  • sus-puselor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

poșă, poșesubstantiv feminin

  • 1. Flotor de trestie, folosit de pescari pentru susținerea sculelor de pescuit. MDN '00
etimologie:

pus, pusăadjectiv

  • 1. Așezat undeva, pregătit pentru ceva. DLRLC
    • chat_bubble Masă pusă = masă pe care sînt pregătite farfuriile și tacâmurile pentru mâncare. DLRLC
    • chat_bubble Cu nepusă masă sau cu nepus în masă = pe nepregătite, pe neașteptate. DLRLC
      • format_quote S-a sculat cu nepus în masă, căci nu mai era de chip să doarmă, cum dormea, alte dăți pînă pe la amiază. CREANGĂ, P. 264. DLRLC
      • format_quote De-ar veni... să-mi aducă pasportu, m-aș porni cu nepusă masă. ALECSANDRI, T. I 195. DLRLC

pussubstantiv neutru

  • 1. medicină Exsudat patologic vâscos, care se formează în focarele de infecție. DN MDN '00
    sinonime: puroi
etimologie:

pussubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi pune MDA2 DEX '98

sus-pus, sus-pusăadjectiv

  • 1. Care este într-un post înalt, în vârful ierarhiei sociale. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Persoană sus-pusă. DLRLC
    • format_quote Nu se arăta prudent să zădărască... cine știe ce bănuielnică vrăjmășie a unei odrasle din tagma sus-pusă. C. PETRESCU, A. R. 17. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic