pus, pusuri, s.n. – 1. (mag.) Farmec, vrajă. 2. (med.) Exudat vâscos, care se formează în focarele de infecție: „Tăte pusurile, / Tăte muieturile / Câte-s pă tine / Cu mătura le-om mătura” (Bilțiu, 1990: 298). – Cf. depus, așezat (Scriban); lat. pus „puroi; gunoi, murdărie” (MDA).