3 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUPÁT, pupaturi, s. n. (Fam.) Faptul de a (se) pupa; sărutat, sărut, pupătură. – V. pupa.

PUPÁT, pupaturi, s. n. (Fam.) Faptul de a (se) pupa; sărutat, sărut, pupătură. – V. pupa.

pupat sn [At: POLIZU / Pl: (rar) ~uri / E: pupa] (Pfm) 1 Sărutare. 2 (Ccr) Sărut.

PUPÁT, pupaturi, s. n. (Familiar) Sărutat, sărutare, sărut.

pupát n., pl. urĭ. Fam. Acțiunea de a pupa des.

PUPÁ, pup, vb. I. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta. ◊ Expr. (Tranz.) A pupa în bot (pe cineva) = a linguși, a adula (pe cineva). (Refl. recipr.) A se pupa (în bot) cu cineva = a se înțelege bine cu cineva, a se afla în relații de intimitate cu cineva. 2. Tranz. (Mai ales în construcții negative) A ajunge să obțină ceva râvnit; a dobândi. Nu mai pupi tu plimbare.Lat. *puppare.

PUPÁ, pup, vb. I. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta. ◊ Expr. (Tranz.) A pupa în bot (pe cineva) = a linguși, a adula (pe cineva). (Refl. recipr.) A se pupa (în bot) cu cineva = a se înțelege bine cu cineva, a se afla în relații de intimitate cu cineva. 2. Tranz. (Mai ales în construcții negative) A ajunge să obțină ceva râvnit; a dobândi. Nu mai pupi tu plimbare.Lat. *puppare.

pupa [At: PRAV. GOV. 60v/13 / Pzi: pup / E: lat *puppare] 1-2 vtrr (Pfm) A (se) săruta. 3 vt (Pfm; îe) A ~ (pe cineva) în bot A se da bine pe lângă cineva. 4 vrr (Pfm; îe) A se ~ în bot (sau, rar, în gură) cu cineva A fi în relații extrem de strânse cu cineva. 5 vt (În imprecații; îe) A-l ~ (pe cineva) (mă-sa) rece A vedea pe cineva mort. 6-7 vtrr (Îe) A ~ luleaua neamțului (sau a se ~ cu clondirul) A se îmbăta. 8 vt (Îe) A-l ~ (pe cineva) cucul armenesc A se scula târziu, după ce a lenevit în pat. 9 sm (Rar; îc) ~pă-vânt Om neserios, fără căpătâi. 10 sm (Rar; îc) ~ă-lapte Om blond. 11 vt (Fam; îcn) A ajunge să obțină ceva râvnit sau care i se cuvine. 12 vt (Rar) A vrea ceva.

PUPÁ, pup, vb. I. Tranz. (Familiar) 1. A săruta. Dacă Vasile... prindea o fată, o pupa hoțește pe obrajii rumeniți de ger, pe gura roșie și caldă care aburea. CAMIL PETRESCU, O. I 39. Tu mă urăști! Mi-o spune chiar Gurița, frumușica! Întinde-mi-o s-o pup măcar, Și nu-ți mai cer nimica! IOSIF, T. 116. Onufrei al meu, iubite, Vin la neica să te pup. COȘBUC, P. I 331. ◊ Expr. A pupa (pe cineva) în bot = a linguși (pe cineva). Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și-i papă tot, că sătulul nu crede la ăl flămînd. CARAGIALE, O. I 107. ◊ Refl. reciproc. Bucuros, răspunse celalalt, și îndată s-au îmbrățișat și s-au pupat. SBIERA, P. 22. ◊ Expr. A se pupa (în bot) cu cineva = a se înțelege bine cu cineva, a fi în intimitate cu cineva. Sînt mîncați ei de cercetările și de isprăvile procurorilor, care iau mită și se pupă-n bot cu tîlharul de director. VLAHUȚĂ, O. A. I 154. Bagă sama, căpitane! Noi nu te-am ales pe tine, Ca să te pupi cu boierii și să ne dai de rușine. HASDEU, R. V. 68. 2. (Mai ales în construcții negative) A ajunge la ceva dorit, rîvnit, a căpăta ceva ca o favoare. Nu mai pupă el bani de la mine!

A PUPÁ pup tranz. fam. 1) A atinge (ușor) cu buzele (în semn de dragoste, de respect, de afecțiune sau de umilință); a săruta. ◊ ~ în bot (pe cineva) a se linguși (pe lângă cineva). 2) (precedat de negația nu) A nu obține, deși dorința există. /<lat. puppare

A SE PUPÁ mă pup intranz. A face (concomitent) schimb de pupături (cu cineva). ◊ ~ în bot (cu cineva) a se afla în relații de mare prietenie (cu cineva). /<lat. puppare

pupà v. 1. fam. a săruta pe față, pe frunte: unchiașul și baba pupară pe Făt-frumos și pe o parte și pe alta, iar el le sărută mâinile ISP.; 2. a căpăta gratuit: tu dela vizirul tot nu pupai bani PANN; toți au pupat duba ISP. [Termen copilăresc pentru sărutat, probabil de origină imitativă (cf. țoc)].

2) pup, a v. tr. (lat. *pŭppare, d. pŭppa, fetiță, păpușă, gurguĭu țîțeĭ; fr. poupard, prunc, vfr. poupe, țîță. V. pupil și pleoapă). Fam. Sărut. Nu maĭ pupĭ (banĭ, chilipiru ș. a.), n’aĭ să maĭ capețĭ (banĭ ș. a.). V. țuc, pap 2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pupát (fam.) s. n., pl. pupáturi

pupá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 púpă

pupá vb., ind. prez. 1 sg. pup, 3 sg. și pl. púpă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUPÁT s. v. sărut, sărutare, sărutat.

pupat s. v. SĂRUT. SĂRUTARE. SĂRUTAT.

PUPÁ vb. v. căpăta, dobândi, obține, primi, săruta.

pupa vb. v. CĂPĂTA. DOBÎNDI. OBȚINE. PRIMI. SĂRUTA.

arată toate definițiile

Intrare: pupat (part.)
pupat1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pupat
  • pupatul
  • pupatu‑
  • pupa
  • pupata
plural
  • pupați
  • pupații
  • pupate
  • pupatele
genitiv-dativ singular
  • pupat
  • pupatului
  • pupate
  • pupatei
plural
  • pupați
  • pupaților
  • pupate
  • pupatelor
vocativ singular
plural
Intrare: pupat (sărutare)
pupat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pupat
  • pupatul
  • pupatu‑
plural
  • pupaturi
  • pupaturile
genitiv-dativ singular
  • pupat
  • pupatului
plural
  • pupaturi
  • pupaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: pupa (vb.)
pupa1 (vb.) verb grupa I conjugarea I
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pupa
  • pupare
  • pupat
  • pupatu‑
  • pupând
  • pupându‑
singular plural
  • pu
  • pupați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pup
(să)
  • pup
  • pupam
  • pupai
  • pupasem
a II-a (tu)
  • pupi
(să)
  • pupi
  • pupai
  • pupași
  • pupaseși
a III-a (el, ea)
  • pu
(să)
  • pupe
  • pupa
  • pupă
  • pupase
plural I (noi)
  • pupăm
(să)
  • pupăm
  • pupam
  • puparăm
  • pupaserăm
  • pupasem
a II-a (voi)
  • pupați
(să)
  • pupați
  • pupați
  • puparăți
  • pupaserăți
  • pupaseți
a III-a (ei, ele)
  • pu
(să)
  • pupe
  • pupau
  • pupa
  • pupaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pupat (sărutare)

etimologie:

  • vezi pupa
    surse: DEX '09 DEX '98

pupa (vb.) familiar

  • 1. tranzitiv reflexiv reciproc A (se) săruta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: săruta attach_file 4 exemple
    exemple
    • Dacă Vasile... prindea o fată, o pupa hoțește pe obrajii rumeniți de ger, pe gura roșie și caldă care aburea. CAMIL PETRESCU, O. I 39.
      surse: DLRLC
    • Tu mă urăști! Mi-o spune chiar Gurița, frumușica! Întinde-mi-o s-o pup măcar, Și nu-ți mai cer nimica! IOSIF, T. 116.
      surse: DLRLC
    • Onufrei al meu, iubite, Vin la neica să te pup. COȘBUC, P. I 331.
      surse: DLRLC
    • Bucuros, răspunse celalalt, și îndată s-au îmbrățișat și s-au pupat. SBIERA, P. 22.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie tranzitiv A pupa în bot (pe cineva) = a linguși, a adula (pe cineva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: adula linguși attach_file un exemplu
      exemple
      • Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și-i papă tot, că sătulul nu crede la ăl flămînd. CARAGIALE, O. I 107.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie reflexiv A se pupa (în bot) cu cineva = a se înțelege bine cu cineva, a se afla în relații de intimitate cu cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Sînt mîncați ei de cercetările și de isprăvile procurorilor, care iau mită și se pupă-n bot cu tîlharul de director. VLAHUȚĂ, O. A. I 154.
        surse: DLRLC
      • Bagă sama, căpitane! Noi nu te-am ales pe tine, Ca să te pupi cu boierii și să ne dai de rușine. HASDEU, R. V. 68.
        surse: DLRLC
      • diferențiere A se pupa (în bot) cu cineva = a se afla în relații de mare prietenie (cu cineva).
        surse: NODEX
    • diferențiere A atinge (ușor) cu buzele (în semn de dragoste, de respect, de afecțiune sau de umilință).
      surse: NODEX
  • 2. tranzitiv (Mai ales în construcții negative) A ajunge să obțină ceva râvnit.
    exemple
    • Nu mai pupi tu plimbare.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Nu mai pupă el bani de la mine!
      surse: DLRLC
    • diferențiere A ajunge la ceva dorit, rîvnit, a căpăta ceva ca o favoare.
      surse: DLRLC

etimologie: