3 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUNGÁȘ, pungași, s. m. Hoț de buzunare; p. gener. hoț. ♦ Om șmecher, viclean, escroc. – Pungă + suf. -aș.

PUNGÁȘ, pungași, s. m. Hoț de buzunare; p. gener. hoț. ♦ Om șmecher, viclean, escroc. – Pungă + suf. -aș.

PUNGĂȘÍ, pungășesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A fura, a înșela, a escroca. – Din pungaș.

pungaș [At: PANN ap. GCR II, 323 / Pl: ~i / E: pungă + -aș] 1 sm Hoț de buzunare. 2-3 sm, a (Pgn) (Persoană) care fură Si: hoț (1, 9). 4 sm (Pex) Escroc.

pungăși vtr [At: BARONZI, L. 125 / Pzi: esc / E: pungaș] (Fam) 1-2 A (se) fura. 3-4 (Pex) A (se) escroca.

PUNGĂȘÍ, pungășesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) fura, a (se) înșela, a (se) escroca. – Din pungaș.

PUNGÁȘ, pungași, s. m. Hoț de buzunare, borfaș, escroc. Vrei să te apuc de beregată, să-ți întorc mîinile la spate ca unui pungaș, vrei să-ți fac rușinea asta? DEMETRIUS, C. 66. Ești un pungaș prost! grăi d-l Panaiot. SLAVICI, O. I 360. ♦ (Cu sens atenuat) Șmecher. Iertai pe ucenici, pe simbriași și pe pungașii ăia de calfe. DELAVRANCEA, O. II 340.

PUNGĂȘÍ, pungășesc, vb. IV. Tranz. A fura (mai ales bani din buzunar); a înșela, a escroca. Ăsta e v-un pungaș: a aflat că nu-i dumnealui acasă și umblă să ne pungășească. CARAGIALE, O. I 69.

PUNGÁȘ ~i m. 1) Hoț de bani. 2) fam. Persoană necinstită care înșală pe alții, profitând de încrederea lor; impostor; potlogar; șarlatan; escroc. /pungă + suf. ~aș

A PUNGĂȘÍ ~ésc fam. 1. tranz. 1) (bani sau lucruri mărunte) A fura din pungă sau din buzunare; a buzunări. 2) (persoane) A lipsi (prin furt) de bani sau de anumite bunuri. 2. intranz. A fi pungaș. /Din pungaș

pungaș m. cel ce fură bani. [Tras din pungă].

pungáș m. (d. pungă). Acela care fură banĭ din buzunar. Escroc, coțcar. Epitet glumeț băeților șirețĭ (Munt.). – Fem. pungășoaĭcă, pl. e.

2) pungășésc v. tr. (d. pungaș). Fur cuĭva baniĭ din buzunar. Escrochez. V. intr. Trăĭesc ca pungaș: mulțĭ anĭ a pungășit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pițigoi-pungaș (pasăre) s. m., pl. pițigoi-pungași, art. pițigoii-pungași

pungaș (fam.) s. m., pl. pungași

pungăși (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pungășesc, 3 sg. pungășește, imperf. 1 pungășeam; conj. prez. 1 sg. să pungășesc, 3 să pungășească

!pițigoi-pungaș (pasăre) s. m., pl. pițigoi-pungași, art. pițigoii-pungași

pungaș (fam.) s. m., pl. pungași

pungăși (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pungășesc, imperf. 3 sg. pungășea; conj. prez. 3 să pungășească

pungășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pungășésc, imperf. 3 sg. pungășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. pungășeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PUNGÁȘ s. 1. v. hoț. 2. v. borfaș. 3. v. escroc.

PUNGĂȘÍ vb. 1. a(-l) fura, (pop.) a(-l) pungui, (înv.) a(-l) pungi. (Umblă să-l ~.) 2. a escroca, a înșela, (Mold.) a șufări, (fam.) a coțcări, a potlogări, a șmecheri. (De ce m-ai ~ în tranzacția încheiată?)

PUNGAȘ s. 1. hoț, (astăzi rar) prădător, (înv. și reg.) lotru, (reg.) furător, robalău, (înv.) chesăgiu, fur, prădaș, războinic, (fam.) coțcar, (arg.) manglitor, șut, șutitor, teșcar. (~ de buzunare.) 2. borfaș, (rar) bojogar, (fam.) găinar. (Un ~ mărunt.) 3. escroc, hoț, impostor, înșelător, șarlatan, șnapan, (rar) pîrlea (art.), (pop. și fam.) pezevenchi, potlogar, (înv. și reg.) mafler, pîrlaci, (reg.) pasmarghiol, potcaș, (Mold., Bucov. și Dobr.) șalvir, (înv.) calpuzan, (înv., în Mold.) șuler, (fam.) coțcar, pehlivan, pișicher, (fig.) panglicar, papugiu, scamator. (Mare ~ mai e!)

PUNGĂȘI vb. 1. a fura, (pop.) a pungui, (înv.) a pungi. (Umblă să-l ~.) 2. a escroca, a înșela, (Mold.) a șufări, (fam.) a coțcări, a potlogări, a șmecheri. (De ce m-ai ~?)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pungáș, pungași, (pungaci), s.m. – Hoț, tâlhar. – Din pungă + suf. -aș (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pungaș, pungași s. m. 1. hoț de buzunare 2. om șmecher / viclean; escroc

pungăși, pungășesc v. t. 1. a fura 2. a înșela, a escroca

Intrare: pițigoi-pungaș
pițigoi-pungaș substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pițigoi-pungaș
  • pițigoiul-pungaș
plural
  • pițigoi-pungași
  • pițigoii-pungași
genitiv-dativ singular
  • pițigoi-pungaș
  • pițigoiului-pungaș
plural
  • pițigoi-pungași
  • pițigoilor-pungași
vocativ singular
plural
Intrare: pungaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pungaș
  • pungașul
  • pungașu‑
plural
  • pungași
  • pungașii
genitiv-dativ singular
  • pungaș
  • pungașului
plural
  • pungași
  • pungașilor
vocativ singular
  • pungașule
  • pungașe
plural
  • pungașilor
Intrare: pungăși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pungăși
  • pungășire
  • pungășit
  • pungășitu‑
  • pungășind
  • pungășindu‑
singular plural
  • pungășește
  • pungășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pungășesc
(să)
  • pungășesc
  • pungășeam
  • pungășii
  • pungășisem
a II-a (tu)
  • pungășești
(să)
  • pungășești
  • pungășeai
  • pungășiși
  • pungășiseși
a III-a (el, ea)
  • pungășește
(să)
  • pungășească
  • pungășea
  • pungăși
  • pungășise
plural I (noi)
  • pungășim
(să)
  • pungășim
  • pungășeam
  • pungășirăm
  • pungășiserăm
  • pungășisem
a II-a (voi)
  • pungășiți
(să)
  • pungășiți
  • pungășeați
  • pungășirăți
  • pungășiserăți
  • pungășiseți
a III-a (ei, ele)
  • pungășesc
(să)
  • pungășească
  • pungășeau
  • pungăși
  • pungășiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pungaș, pungașisubstantiv masculin

  • 1. Hoț de buzunare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: borfaș
    • format_quote Vrei să te apuc de beregată, să-ți întorc mîinile la spate ca unui pungaș, vrei să-ți fac rușinea asta? DEMETRIUS, C. 66. DLRLC
    • format_quote Ești un pungaș prost! grăi d-l Panaiot. SLAVICI, O. I 360. DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Hoț. DEX '09
      sinonime: hoț
    • 1.2. Om șmecher, viclean, escroc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: escroc
      • format_quote Iertai pe ucenici, pe simbriași și pe pungașii ăia de calfe. DELAVRANCEA, O. II 340. DLRLC
etimologie:
  • Pungă + sufix -aș. DEX '98 DEX '09

pungăși, pungășescverb

etimologie:
  • pungaș DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic