6 definiții pentru pungui
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
pungui [At: POLIZU / Pzi: ~esc, (reg) pungui / E: pungă + -ui] 1 vt (Pop) A pungăși (1). 2 vr (Mun) A se căuta prin buzunare de bani. 3 vt (Reg) A pungăli (1). 4 vr (Reg; d. fructe) A se încreți. 5 vt (Rar; c. i. gura sau buzele; ccd) A pungi1 (1). 6 vr (D. obraji etc.) A se zbârci.
PUNGUI, pungui, vb. IV. Tranz. (Regional) A fura, a înșela, a escroca, a pungași. Ca să dea conced (= concediu) la soldați – o zi, două – îi punguie. STANCU, D. 308.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PUNGUI, punguiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A fura, a escroca, a pungăși. – Din pungă.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PUNGUI vb. v. fura, pungăși.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pungui vb. v. FURA. PUNGĂȘI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
pungui, punguiesc și pungui, vb. IV 1. (pop.) a pungăși. 2. (refl.; reg.) a se căuta, a se scotoci prin buzunare de bani. 3. (reg.) a pungăli, a coase prost, de mântuială. 4. (refl.; reg.; despre fructe) a se încreți, a se zbârci. 5. (reg.; despre gură sau buze) a pungi, a țuguia.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT408) Surse flexiune: DLRM | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
pungui, pungui / pungui, punguiescverb
-
- Ca să dea conced (= concediu) la soldați – o zi, două – îi punguie. STANCU, D. 308. DLRLC
-
etimologie:
- pungă DLRM