3 intrări
Articole pe această temă:
27 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PUNGÁȘ, pungași, s. m. Hoț de buzunare; p. gener. hoț. ♦ Om șmecher, viclean, escroc. – Pungă + suf. -aș.
PUNGÁȘ, pungași, s. m. Hoț de buzunare; p. gener. hoț. ♦ Om șmecher, viclean, escroc. – Pungă + suf. -aș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PUNGĂȘÍ, pungășesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A fura, a înșela, a escroca. – Din pungaș.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pungaș [At: PANN ap. GCR II, 323 / Pl: ~i / E: pungă + -aș] 1 sm Hoț de buzunare. 2-3 sm, a (Pgn) (Persoană) care fură Si: hoț (1, 9). 4 sm (Pex) Escroc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pungăși vtr [At: BARONZI, L. 125 / Pzi: ~șesc / E: pungaș] (Fam) 1-2 A (se) fura. 3-4 (Pex) A (se) escroca.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUNGĂȘÍ, pungășesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) fura, a (se) înșela, a (se) escroca. – Din pungaș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
PUNGÁȘ, pungași, s. m. Hoț de buzunare, borfaș, escroc. Vrei să te apuc de beregată, să-ți întorc mîinile la spate ca unui pungaș, vrei să-ți fac rușinea asta? DEMETRIUS, C. 66. Ești un pungaș prost! grăi d-l Panaiot. SLAVICI, O. I 360. ♦ (Cu sens atenuat) Șmecher. Iertai pe ucenici, pe simbriași și pe pungașii ăia de calfe. DELAVRANCEA, O. II 340.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PUNGĂȘÍ, pungășesc, vb. IV. Tranz. A fura (mai ales bani din buzunar); a înșela, a escroca. Ăsta e v-un pungaș: a aflat că nu-i dumnealui acasă și umblă să ne pungășească. CARAGIALE, O. I 69.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PUNGÁȘ ~i m. 1) Hoț de bani. 2) fam. Persoană necinstită care înșală pe alții, profitând de încrederea lor; impostor; potlogar; șarlatan; escroc. /pungă + suf. ~aș
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A PUNGĂȘÍ ~ésc fam. 1. tranz. 1) (bani sau lucruri mărunte) A fura din pungă sau din buzunare; a buzunări. 2) (persoane) A lipsi (prin furt) de bani sau de anumite bunuri. 2. intranz. A fi pungaș. /Din pungaș
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pungaș m. cel ce fură bani. [Tras din pungă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pungășì v. a fura, mai ales bani.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pungáș m. (d. pungă). Acela care fură banĭ din buzunar. Escroc, coțcar. Epitet glumeț băeților șirețĭ (Munt.). – Fem. pungășoaĭcă, pl. e.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) pungășésc v. tr. (d. pungaș). Fur cuĭva baniĭ din buzunar. Escrochez. V. intr. Trăĭesc ca pungaș: mulțĭ anĭ a pungășit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
!pițigói-pungáș (pasăre) s. m., pl. pițigói-pungáși, art. pițigóii-pungáși
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pungáș (fam.) s. m., pl. pungáși
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pungășí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pungășésc, imperf. 3 sg. pungășeá; conj. prez. 3 să pungășeáscă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pițigói-pungáș s. m.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pungáș s. m., pl. pungáși
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pungășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pungășésc, imperf. 3 sg. pungășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. pungășeáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
PUNGÁȘ s. 1. v. hoț. 2. v. borfaș. 3. v. escroc.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT402) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|