PUNGĂȘÍ, pungășesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A fura, a înșela, a escroca. – Din pungaș.

pungaș [At: PANN ap. GCR II, 323 / Pl: ~i / E: pungă + -aș] 1 sm Hoț de buzunare. 2-3 sm, a (Pgn) (Persoană) care fură Si: hoț (1, 9). 4 sm (Pex) Escroc.

pungăși vtr [At: BARONZI, L. 125 / Pzi: ~șesc / E: pungaș] (Fam) 1-2 A (se) fura. 3-4 (Pex) A (se) escroca.

PUNGĂȘÍ, pungășesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) fura, a (se) înșela, a (se) escroca. – Din pungaș.

PUNGÁȘ, pungași, s. m. Hoț de buzunare, borfaș, escroc. Vrei să te apuc de beregată, să-ți întorc mîinile la spate ca unui pungaș, vrei să-ți fac rușinea asta? DEMETRIUS, C. 66. Ești un pungaș prost! grăi d-l Panaiot. SLAVICI, O. I 360. ♦ (Cu sens atenuat) Șmecher. Iertai pe ucenici, pe simbriași și pe pungașii ăia de calfe. DELAVRANCEA, O. II 340.

PUNGĂȘÍ, pungășesc, vb. IV. Tranz. A fura (mai ales bani din buzunar); a înșela, a escroca. Ăsta e v-un pungaș: a aflat că nu-i dumnealui acasă și umblă să ne pungășească. CARAGIALE, O. I 69.

PUNGÁȘ ~i m. 1) Hoț de bani. 2) fam. Persoană necinstită care înșală pe alții, profitând de încrederea lor; impostor; potlogar; șarlatan; escroc. /pungă + suf. ~aș

A PUNGĂȘÍ ~ésc fam. 1. tranz. 1) (bani sau lucruri mărunte) A fura din pungă sau din buzunare; a buzunări. 2) (persoane) A lipsi (prin furt) de bani sau de anumite bunuri. 2. intranz. A fi pungaș. /Din pungaș

pungaș m. cel ce fură bani. [Tras din pungă].

pungășì v. a fura, mai ales bani.

pungáș m. (d. pungă). Acela care fură banĭ din buzunar. Escroc, coțcar. Epitet glumeț băeților șirețĭ (Munt.). – Fem. pungășoaĭcă, pl. e.

2) pungășésc v. tr. (d. pungaș). Fur cuĭva baniĭ din buzunar. Escrochez. V. intr. Trăĭesc ca pungaș: mulțĭ anĭ a pungășit.

!pițigói-pungáș (pasăre) s. m., pl. pițigói-pungáși, art. pițigóii-pungáși

pungáș (fam.) s. m., pl. pungáși

pungășí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pungășésc, imperf. 3 sg. pungășeá; conj. prez. 3 să pungășeáscă

pițigói-pungáș s. m.

pungáș s. m., pl. pungáși

pungășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pungășésc, imperf. 3 sg. pungășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. pungășeáscă

PUNGÁȘ s. 1. v. hoț. 2. v. borfaș. 3. v. escroc.