2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUDRÁRE, pudrări, s. f. Acțiunea de a (se) pudra și rezultatul ei. – V. pudra.

pudrare sf [At: POLIZU / Pl: ~rări / E: pudra] 1 Fardare cu pudră (1). 2 Acoperire cu un strat subțire de pulbere de zahăr etc.

PUDRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) pudra și rezultatul ei. – V. pudra.

PUDRÁRE s.f. Acțiunea de a (se) pudra și rezultatul ei; pudraj. [< pudra].

PUDRÁ, pudrez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) da cu pudră (pe față), a (se) farda cu pudră; a (se) pudrui. 2. Tranz. A acoperi cu un strat subțire de pulbere (de făină, de zahăr etc.). – Din pudră. Cf. fr. poudrer.

PUDRÁ, pudrez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) da cu pudră (pe față), a (se) farda cu pudră; a (se) pudrui. 2. Tranz. A acoperi cu un strat subțire de pulbere (de făină, de zahăr etc.). – Din pudră. Cf. fr. poudrer.

pudra [At: POLIZU / V: (reg) pudura, (cscj) pudări, puderi / Pzi: ~rez / E: fr poudrer] 1-2 vtr A(-și) da cu pudră (1) Si: (înv) a (se) pudrui (1-2). 3 vt A acoperi cu un strat subțire de zahăr etc.

PUDRÁ, pudrez, vb. I. Tranz. 1. A da cu pudră (mai ales pe față). Doamna își pudră nasul, își roși buzele. C. PETRESCU, Î. II 245. ◊ Refl. Doamna se pudrează.Fig. A acoperi ceva cu un praf fin, asemănător cu pudra. Se aud chiotele celor care vin să macine, în timp ce dinăuntru, bărbați și femei ies: rîzînd, cu hainele și obrazurile albe, pudrați de moară. BOGZA, C. O. 148. Bruma pudra flori ofilite. C. PETRESCU, S.241. Din căsuța lui de humă A ieșit un greieruș, Negru, mic, muiat în tuș Și pe-aripi pudrat cu brumă. TOPÎRCEANU, 54. 2. A presăra, a împrăștia un praf (natural sau industrial) pe o suprafață, pentru a forma un strat protector sau cu anumite proprietăți tehnologice. A pudra forme de turnătorie.

PUDRÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) da cu pudră. 2. tr. A presăra praf pe o suprafață oarecare. [< fr. poudrer].

PUDRÁ vb. I. tr., refl. a(-și) da cu pudră. II. tr. a acoperi cu un strat de zahăr pudră. ◊ a presăra un medicament sub formă de praf pe suprafața pielii. (< fr. poudrer)

A PUDRÁ ~éz tranz. 1) (fața, pielea, părul) A da cu pudră (pentru a face să capete un aspect plăcut, pentru a trata, a proteja etc.). 2) (preparate culinare, în special copturi) A presăra cu zahăr pudră. /<fr. poudrer

*pudréz v. tr. (fr. poudrer). Acoper cu pudră: femeĭa frumoasă n’are nevoĭe să se pudreze.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!pudráre (pu-dra-) s. f., g.-d. art. pudrắrii; pl. pudrắri

pudráre s. f. (sil. -dra-), g.-d. art. pudrării; pl. pudrări

pudrá (a ~) (pu-dra) vb., ind. prez. 3 pudreáză

pudrá vb. (sil. -dra), ind. prez. 1 sg. pudréz, 3 sg. și pl. pudreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: pudrare
  • silabație: pu-dra-re info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pudrare
  • pudrarea
plural
  • pudrări
  • pudrările
genitiv-dativ singular
  • pudrări
  • pudrării
plural
  • pudrări
  • pudrărilor
vocativ singular
plural
Intrare: pudra
  • silabație: pu-dra info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pudra
  • pudrare
  • pudrat
  • pudratu‑
  • pudrând
  • pudrându‑
singular plural
  • pudrea
  • pudrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pudrez
(să)
  • pudrez
  • pudram
  • pudrai
  • pudrasem
a II-a (tu)
  • pudrezi
(să)
  • pudrezi
  • pudrai
  • pudrași
  • pudraseși
a III-a (el, ea)
  • pudrea
(să)
  • pudreze
  • pudra
  • pudră
  • pudrase
plural I (noi)
  • pudrăm
(să)
  • pudrăm
  • pudram
  • pudrarăm
  • pudraserăm
  • pudrasem
a II-a (voi)
  • pudrați
(să)
  • pudrați
  • pudrați
  • pudrarăți
  • pudraserăți
  • pudraseți
a III-a (ei, ele)
  • pudrea
(să)
  • pudreze
  • pudrau
  • pudra
  • pudraseră
pudări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
puderi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pudura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pudrare

  • 1. Acțiunea de a (se) pudra și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: prăfuire pudraj

etimologie:

  • vezi pudra
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

pudra pudări puderi pudura

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) da cu pudră (pe față), a (se) farda cu pudră; a (se) pudrui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: farda pudrui attach_file 2 exemple
    exemple
    • Doamna își pudră nasul, își roși buzele. C. PETRESCU, Î. II 245.
      surse: DLRLC
    • Doamna se pudrează.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A acoperi ceva cu un praf fin, asemănător cu pudra.
      surse: DLRLC DN sinonime: prăfui attach_file 3 exemple
      exemple
      • Se aud chiotele celor care vin să macine, în timp ce dinăuntru, bărbați și femei ies: rîzînd, cu hainele și obrazurile albe, pudrați de moară. BOGZA, C. O. 148.
        surse: DLRLC
      • Bruma pudra flori ofilite. C. PETRESCU, S.241.
        surse: DLRLC
      • Din căsuța lui de humă A ieșit un greieruș, Negru, mic, muiat în tuș Și pe-aripi pudrat cu brumă. TOPÎRCEANU, 54.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A acoperi cu un strat subțire de pulbere (de făină, de zahăr etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 2.1. A presăra, a împrăștia un praf (natural sau industrial) pe o suprafață, pentru a forma un strat protector sau cu anumite proprietăți tehnologice.
      exemple
      • A pudra forme de turnătorie.
        surse: DLRLC
    • 2.2. A presăra un medicament sub formă de praf pe suprafața pielii.
      surse: MDN '00

etimologie: