13 definiții pentru puțintel puțuntel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUȚINTÉL, -EÁ, -ÍCĂ, puțintei, -ele, adj., adv. Diminutiv al lui puțin; puținel. Puțintel la trup (sau la făptură) = scund și subțirel, mititel. – Puțin + [miti]tel.

PUȚINTÉL, -EÁ, -ÍCĂ, puțintei, -ele, adj., adv. Diminutiv al lui puțin; puținel. Puțintel la trup (sau la făptură) = scund și subțirel, mititel. – Puțin + [miti]tel.

puțintel, ~ea [At: PRAV. 159 / V: (înv) ~țăn[1], (reg) ~țun~ / Pl: ~ei, ~e / E: puțin + -el] 1-12 a (Șhp) (Cam) puțin (1-2, 20, 22-23, 27) Si: (îvp) puținel (1-12). 13-20 av (Șhp) (Cam) puțin (13-14, 25, 29) Si: (îvp) puținel (13-20).

  1. Deși nu am găsit o referință încrucișată care să confirme acest lucru, cred totuși că e vorba aici de o mică greșeală de tipar, în loc de ~țăn~ LauraGellner

PUȚINTÉL2, -EÁ, -ÍCĂ, puțintei, -ele, adj. Diminutiv al lui puțin2. 1. v. puțin2 (1). Aș vrea să beau puțintică apă... îngînă ea cu trudnic glas. SADOVEANU, O. VII 37. Ai puțintică răbdare, stimabile. CARAGIALE, O. I 125. Dac-ai avea puțintică udătură... ALECSANDRI, T. 614. Măi bădiță de departe Mai trimite-mi cîte-o carte... O scrie cu argințel, Că de-acela-i puțintel. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 117. 2. v. puțin2 (3). E o căsuță puțintică și scundă, îi ajungem cu palma la streșină. SADOVEANU, V. F. 32. ◊ Expr. Puțintel (la trup sau la făptură) = scund (și subțirel), mititel. Unul era mai puțintel la trup și negricios. SADOVEANU, B. 168. Era puțintică la făptură.PETRESCU, A. R. 50. Mărica e un boboc de fată; cam puțintică, dar ce să-i faci. DELAVRANCEA, S. 42. 3. (La pl.) v. puțin2 (5). Și trecură vremi, trecură, Uriașii puțintei Tot mai repede scăzură. COȘBUC, P. I 296. Lelea cu mărgele multe Amiroase-a flori mărunte... Dar cea cu mai puțintele Amiroase-a floricele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 36.

PUȚINTÉL1 adv. Diminutiv al lui puțin 1. 1. v. puțin1 (1). Cînd te duceai acolo erai cuprins de respect și puțintel de frică, PAS, Z. I 207. Obrazul muntencei se însenină puțintel. SADOVEANU, B. 166. Cade-n brînci și se ridică Dînd pe ceafă puțintel Toată lîna unui miel, O căciulă mai voinică Decît el. COȘBUC, P. I 225. 2. v. puțin1 (II). Se odihnește puțintel. SADOVEANU, O. VII 52.

PUȚINTÉL ~eá (~éi, ~éle) și adverbial (diminutiv de la puțin) Mai puțin decât trebuie; cam puțin. ◊ ~ la trup (sau la făptură) mic și slab. /Din puțin

puțintel adv. puțin de tot. [Tras din puțin cu ajutorul unui sufix analogic (cf. mititel)].

puțuntel, ~ea a, av vz puțintel

puținél, -ícă (vest) și puțintél, -ntícă (toată țară) adj., pl. eĭ, ele (d. puțin cu -tel din mititel). Fam. Puțin, nițel: puținică apă, puțintele părăluțe. Puțintel la trup, la minte, mic (scund). Adv. Ĭa stăĭ puțintel! – Vechĭ și’n est puținel: puțineĭ oamenĭ (Let. 1, 160; 3, 289). În nord puțuntel: puțuntea oaste (Nec. 2, 238), azĭ puțintică oaste.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!puțintél (fam.) adj. m., pl. puțintéi; f. puțintícă, pl. puțintéle

puțintél adj. m., pl. puțintéi; f. sg. puținteá/puțintícă, pl. puțintéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUȚINTÉL adj., adv. 1. adj., adv. (pop.) puținel. (Mai e ~ unt) 2. adv. nițeluș, (pop.) olecuță, (reg.) nițicuș. (Stai ~ pe scaun.)

PUȚINTEL adj., adv. 1. adj., adv. (pop.) puținel. (Mai e ~ pîine.) 2. adv. nițeluș, (pop.) olecuță, (reg.) nițicuș. (Stai ~ pe scaun.)

Intrare: puțintel
puțintel adjectiv
adjectiv (A71)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puțintel
  • puțintelul
  • puțintelu‑
  • puțintea
  • puținti
  • puținteaua
  • puțintica
plural
  • puțintei
  • puținteii
  • puțintele
  • puțintelele
genitiv-dativ singular
  • puțintel
  • puțintelului
  • puțintele
  • puțintelei
plural
  • puțintei
  • puținteilor
  • puțintele
  • puțintelelor
vocativ singular
plural
puțuntel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)