11 definiții pentru psihoză, psihoză (subst.)   declinări

PSIHÓZĂ, psihoze, s. f. Boală psihică manifestată prin tulburări ale comportamentului, gândirii sau afectivității de care bolnavul nu este conștient și care necesită izolarea acestuia. ♦ Stare de spirit bolnăvicioasă, caracterizată printr-o surescitare obsedantă și contagioasă, creată de cauze exterioare; obsesie, idee fixă. – Din fr. psychose.

PSIHÓZĂ, psihoze, s. f. Boală mintală caracterizată prin tulburări ale comportamentului, gândirii sau afectivității bolnavului și de care acesta nu este conștient. ♦ Stare de spirit bolnăvicioasă, caracterizată printr-o surescitare obsedantă și contagioasă, creată de cauze exterioare; obsesie, idee fixă. – Din fr. psychose.

PSIHÓZĂ, psihoze, s. f. Tulburare a activității psihice. Veacul de mijloc e epoca clasică a psihozelor și nevrozelor de tot felul. GHEREA, ST. CR. II 116. ♦ Stare de spirit bolnăvicioasă, caracterizată printr-o surescitare nervoasă obsedantă și contagioasă, creată de obicei de cauze exterioare (război, catastrofe etc.).

psihóză s. f., g.-d. art. psihózei; pl. psihóze

psihóză s. f., g.-d. art. psihózei; pl. psihóze

PSIHÓZĂ s. v. idee fixă.

PSIHÓZĂ s.f. Tulburare a activității psihice, stare de spirit bolnăvicioasă caracterizată printr-o surescitare obsedantă și contagioasă creată de cauze exterioare. [< fr. psychose].

PSIHÓZĂ s. f. 1. boală psihică manifestată prin grave tulburări ale comportamentului, gândirii și afectivității, de care bolnavul nu este conștient. 2. obsesie, idee fixă. (< fr. psychose)

PSIHÓZĂ ~e f. 1) (nume generic) Stare patologică constând în tulburări profunde ale activității psihice. 2) Tulburare a sistemului nervos manifestată prin apariția involuntară în conștiință a unor idei sau temeri obsedante. /<fr. psychose

psihóză f., pl. e (vgr. psýhosis, însuflețire, saŭ d. psyhé, suflet). Med. Boală mentală în general (de ex., o rătăcire politică).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

-PSIHOZĂ „stare psihică”. ◊ gr. psykhe „suflet, spirit” > fr. -psychose și -psycose, germ. -psychose > rom. -psihoză.