2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PSIHIC, -Ă, psihici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Structură sufletească proprie unui individ. 2. Adj. Care aparține psihicului (1), privitor la psihic. – Din germ. psychisch, fr. psychique.

psihic, ~ă [At: ALBINEȚ, M. 189/9 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr psychique, ger psychisch] 1 sn Formă de reflectare a realității proprie omului și animalelor superioare, produs al activității sistemului nervos. 2 sn Totalitate a fenomenelor și proceselor prin care se realizează psihicul (1). 3 sn Structură sufletească proprie unui individ. 4 sn (Pex) Individ cu o structură sufletească proprie. 5-7 a Care aparține psihicului (1-4). 8-9 a Privitor la psihic (1-3). 10-12 a Specific psihicului (1-3). 13 av Din punct de vedere al psihicului (1) Si: psicamente. corectat(ă)

PSIHIC, -Ă, psihici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Formă specifică de reflectare a realității, produsă de activitatea sistemului nervos și prezentă la animalele superioare; totalitatea fenomenelor și a proceselor proprii acestei reflectări; structură sufletească proprie unui individ. 2. Adj. Care aparține psihicului (1), privitor la psihic. – Din germ. psychisch, fr. psychique.

PSIHIC2, -Ă, psihici, -e, adj. Care se referă la psihic1, al psihicului. «Scrisoarea pierdută» e o satiră politică; asupra acestei satire a fost ațintită mai ales atenția autorului, și nu asupra adîncirii psihice a persoanelor. GHEREA, ST. CR. I 350.

PSIHIC1 s. n. Însușire particulară a materiei superior organizate de a reflecta realitatea obiectivă. ♦ Structura sufletească proprie cuiva. Eminescu n-avea nimic bolnav în sine însuși; dar psihicul lui era foarte fin pentru lumea de azi, vedea și simțea prea mult mizeriile dimprejurul său. IONESCU-RION, C. 91.

PSIHIC, -Ă adj. Referitor la psihic; sufletesc. // s.n. Proprietate a materiei superior organizate de a reflecta realitatea obiectivă. ♦ Structură proprie cuiva. [< fr. psychique, cf. gr. psychikos < psyche – suflet].

PSIHIC, -Ă I. adj. referitor la psihic (II); sufletesc. II. s. n. formă specifică de reflectare a realității obiective, proprie omului și animalelor superioare, produs al activității sistemului nervos; totalitatea fenomenelor și proceselor prin care se realizează această reflectare. ◊ structură sufletească proprie cuiva. (< fr. psychique, germ. psychisch)

PSIHIC1 n. 1) Capacitate a sistemului nervos superior al animalelor superioare și al omului de a reflecta realitatea obiectivă. 2) Ansamblu de procese și de fenomene de natură cognitivă, afectivă și volițională care se produc în sistemul nervos. 3) Structură sufletească proprie unui om. /<germ. psychisch, fr. psychique

PSIHIC2 ~că (~ci, ~ce) Care ține de spirit sau de cuget; propriu spiritului sau cugetului. Fenomen ~. /<fr. psychique, germ. psychisch

psihic a. privitor la suflet, la facultățile intelectuale și morale: fenomene psihice.

*psíhic, -ă adj. (vgr. psyhikós). Sufletesc: fenomen psihic. S. n. Partea sufletească. Adv. Sufletește. (Și psihicamente).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+psihic2 adv. (bolnavă psihic, bolnavi psihic)

psihic1 adj. m., pl. psihici; f. psihică, pl. psihice

psihic1 adj. m., pl. psihici; f. psihică, pl. psihice

psihic adj. m., pl. psihici; f. sg. psihică, pl. psihice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PSIHIC adj., s. 1. adj. psihologic, spiritual, sufletesc. (Starea ~ a cuiva.) 2. s. suflet, (rar) psihism. (Cum stă cu ~ul?)

PSIHIC adj., s. 1. adj. psihologic, spiritual, sufletesc. (Starea ~ a cuiva.) 2. s. suflet, (rar) psihism. (Cum stă cu ~?)

Intrare: psihic (adj.)
psihic2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • psihic
  • psihicul
  • psihicu‑
  • psihică
  • psihica
plural
  • psihici
  • psihicii
  • psihice
  • psihicele
genitiv-dativ singular
  • psihic
  • psihicului
  • psihice
  • psihicei
plural
  • psihici
  • psihicilor
  • psihice
  • psihicelor
vocativ singular
plural
Intrare: psihic (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • psihic
  • psihicul
  • psihicu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • psihic
  • psihicului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

psihic, psihicăadjectiv

  • 1. Care aparține psihicului, privitor la psihic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
    • format_quote Fenomen psihic. NODEX
    • format_quote «Scrisoarea pierdută» e o satiră politică; asupra acestei satire a fost ațintită mai ales atenția autorului, și nu asupra adîncirii psihice a persoanelor. GHEREA, ST. CR. I 350. DLRLC
    • diferențiere Care ține de spirit sau de cuget; propriu spiritului sau cugetului. NODEX
etimologie:

psihicsubstantiv neutru

  • 1. Structură sufletească proprie unui individ. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX
    • format_quote Eminescu n-avea nimic bolnav în sine însuși; dar psihicul lui era foarte fin pentru lumea de azi, vedea și simțea prea mult mizeriile dimprejurul său. IONESCU-RION, C. 91. DLRLC
  • 2. Formă specifică de reflectare a realității, produsă de activitatea sistemului nervos și prezentă la animalele superioare. DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX
    • 2.1. Totalitatea fenomenelor și a proceselor proprii acestei reflectări. DEX '98 MDN '00
      • diferențiere Ansamblu de procese și de fenomene de natură cognitivă, afectivă și volițională care se produc în sistemul nervos. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.