opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Explicative DEX

PRUSIAN, -Ă, prusieni, -e, s. m. și f., adj. Prusac. [Pr.: -si-an] – Din fr. prussien.

PRUSIAN, -Ă, prusieni, -e, s. m. și f., adj. Prusac. [Pr.: -si-an] – Din fr. prussien.

prusian, ~ă smf, a [At: TÂMPEANUL, G. 30 / 9 / P: ~si-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr prussien] (Rar) 1-9 Prusac (1-9).

PRUSIAN, -Ă, prusieni, -e, adj. Prusac1. – Pronunțat: -si-an.

*prusián, -ă s. (fr. Prussien). Locuitor din Prusia. Adj. Regatu Prusian. – Și Prusác, subst. (rus. pol. Prusak). Ca adj. -ăcésc, ca adv. -ăcéște. Prusac ca adj. e neol. (Cp. cu Cazac, Poleac, Rusnac). Vechĭ Prus (vsl. Prúsinŭ).

Ortografice DOOM

prusian (desp. -si-an) adj. m., s. m., pl. prusieni (desp. -si-eni); adj. f., s. f. prusiană, pl. prusiene

prusian (-si-an) adj. m., s. m., pl. prusieni (-si-eni); adj. f., s. f. prusiană, pl. prusiene

prusian s. m., adj. m. (sil. -si-an), pl. prusieni (sil. -si-eni); f. sg. prusiană, g.-d. art. prusienei, pl. prusiene

Jargon

PRUSIANĂ s. f. (< fr. prussien): limbă baltică vorbită de prusieni, vechii locuitori ai Prusiei orientale, denumită și vechea prusiană. Cuceriți de cavalerii teutoni, vechii prusieni au fost nevoiți să adopte germana încă din secolul al XVI-lea; p. a devenit astfel o limbă moartă în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Este cunoscută prin Dicționarul de la Elbing (cu 802 cuvinte), păstrat într-un manuscris din secolul al XV-lea, și prin câteva traduceri de texte religioase din secolul al XVI-lea.

Sinonime

PRUSIAN s., adj. 1. s. v. prusac. 2. adj. v. prusac.

PRUSIAN s., adj. 1. s. prusac, (Transilv.) prais, (înv.) prus. 2. adj. prusac, (rar) prusăcesc, prusienesc, (înv.) prus, prusesc.

Intrare: prusian (adj.)
prusian1 (adj.) adjectiv
  • silabație: pru-si-an info
adjectiv (A21)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prusian
  • prusianul
  • prusianu‑
  • prusiană
  • prusiana
plural
  • prusieni
  • prusienii
  • prusiene
  • prusienele
genitiv-dativ singular
  • prusian
  • prusianului
  • prusiene
  • prusienei
plural
  • prusieni
  • prusienilor
  • prusiene
  • prusienelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: prusian (s.m.)
  • silabație: pru-si-an info
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prusian
  • prusianul
  • prusianu‑
plural
  • prusieni
  • prusienii
genitiv-dativ singular
  • prusian
  • prusianului
plural
  • prusieni
  • prusienilor
vocativ singular
  • prusianule
  • prusiene
plural
  • prusienilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prusian, prusianăadjectiv

etimologie:

prusian, prusienisubstantiv masculin
prusiană, prusienesubstantiv feminin

  • 1. Prusac. DEX '09 DEX '98
    sinonime: prusac
etimologie:
  • prussien DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.