PRUSAC, -Ă, prusaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Prusia; prusian. 2. Adj. Care aparține Prusiei sau prusacilor (1), privitor la Prusia ori la prusaci; prusian, prusăcesc, prusienesc. – Din rus. prusak.

prusac, ~ă [At: CANTEMIR, HR. 415 / V: (îvr) prosac, ~ă smf, a / Pl: ~aci, ~ace / E: rs прусак, pn prusak] 1-4 smf, a (Persoană) (care face parte din populația de bază a Prusiei sau) este originară de acolo Si: prusian (1-4), (înv) prus² (1-4). 5 smp Popor care trăiește în Prusia Si: (rar) prusian (5), (înv) prus² (5). 6-7 a Care aparține (Prusiei sau) populației ei Si: (rar) prusăcesc (1-2), (înv) prusesc (1-2), (rar) prusian (6-7), (înv) prusienesc (1-2), prus² (6-7). 8-9 Care este specific (Prusiei sau) populației ei Si: (rar) prusăcesc (3-4), (înv) prusesc (3-4), (rar) prusian (8-9), (înv) prusienesc (3-4), prus² (8-9). corectat(ă)

PRUSAC, -Ă, prusaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Prusiei sau este originară de acolo; prusian. 2. Adj. Care aparține Prusiei sau populației ei, privitor la Prusia sau la populația ei; prusian, prusăcesc, prusienesc. – Din rus. prusak.

PRUSAC², -Ă, prusaci, -e, s. m. și f. Locuitor din Prusia.

PRUSAC² ~că (~ci, ~ce) m. și f. ist. Persoană care făcea parte din populația de bază a Prusiei sau era originară din Prusia. /<rus. prusak

prusac m. Prusian. [Rus. PRUSAKŬ].

prosac, ~ă smf, a vz prusac

*prusián, -ă s. (fr. Prussien). Locuitor din Prusia. Adj. Regatu Prusian. – Și Prusác, subst. (rus. pol. Prusak). Ca adj. -ăcésc, ca adv. -ăcéște. Prusac ca adj. e neol. (Cp. cu Cazac, Poleac, Rusnac). Vechĭ Prus (vsl. Prúsinŭ).

prusac adj. m., s. m., pl. prusaci; adj. f., s. f. prusacă, pl. prusace (dar: Academia Prusacă s. propriu art.)

prusac adj. m., s. m., pl. prusaci; adj. f., s. f. prusacă, pl. prusace

prusac s. m., adj. m., pl. prusaci; f. sg. prusacă, g.-d. art. prusacei, pl. prusace

PRUSAC s., adj. 1. s. prusian, (Transilv.) prais, (înv.) prus. 2. adj. prusian, (rar) prusăcesc, prusienesc, (înv.) prus, prusesc.

PRUSAC s., adj. 1. s. prusian, (Transilv.) prais, (înv.) prus. 2. adj. prusian, (rar) prusăcesc, prusienesc, (înv.) prus, prusesc.