PRUSAC, -Ă, prusaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Prusia; prusian. 2. Adj. Care aparține Prusiei sau prusacilor (1), privitor la Prusia ori la prusaci; prusian, prusăcesc, prusienesc. – Din rus. prusak.

prusac, ~ă [At: CANTEMIR, HR. 415 / V: (îvr) prosac, ~ă smf, a / Pl: ~aci, ~ace / E: rs прусак, pn prusak] 1-4 smf, a (Persoană) (care face parte din populația de bază a Prusiei sau) este originară de acolo Si: prusian (1-4), (înv) prus² (1-4). 5 smp Popor care trăiește în Prusia Si: (rar) prusian (5), (înv) prus² (5). 6-7 a Care aparține (Prusiei sau) populației ei Si: (rar) prusăcesc (1-2), (înv) prusesc (1-2), (rar) prusian (6-7), (înv) prusienesc (1-2), prus² (6-7). 8-9 Care este specific (Prusiei sau) populației ei Si: (rar) prusăcesc (3-4), (înv) prusesc (3-4), (rar) prusian (8-9), (înv) prusienesc (3-4), prus² (8-9). corectat(ă)

PRUSAC, -Ă, prusaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Prusiei sau este originară de acolo; prusian. 2. Adj. Care aparține Prusiei sau populației ei, privitor la Prusia sau la populația ei; prusian, prusăcesc, prusienesc. – Din rus. prusak.

PRUSAC¹, -Ă, prusaci, -e, adj. 1. Propriu prusacilor, al prusacilor, de prusaci; al Prusiei, provenind din Prusia. 2. (Depreciativ) Care ține de spiritul militarist, războinic și netolerant al iunkerilor din Prusia.

PRUSAC¹ ~că (~ci, ~ce) ist. Care aparținea Prusiei sau populației ei; din Prusia. /<rus. prusak

*prusián, -ă s. (fr. Prussien). Locuitor din Prusia. Adj. Regatu Prusian. – Și Prusác, subst. (rus. pol. Prusak). Ca adj. -ăcésc, ca adv. -ăcéște. Prusac ca adj. e neol. (Cp. cu Cazac, Poleac, Rusnac). Vechĭ Prus (vsl. Prúsinŭ).

prusac adj. m., s. m., pl. prusaci; adj. f., s. f. prusacă, pl. prusace (dar: Academia Prusacă s. propriu art.)

prusac adj. m., s. m., pl. prusaci; adj. f., s. f. prusacă, pl. prusace

prusac s. m., adj. m., pl. prusaci; f. sg. prusacă, g.-d. art. prusacei, pl. prusace

PRUSAC s., adj. 1. s. prusian, (Transilv.) prais, (înv.) prus. 2. adj. prusian, (rar) prusăcesc, prusienesc, (înv.) prus, prusesc.

PRUSAC s., adj. 1. s. prusian, (Transilv.) prais, (înv.) prus. 2. adj. prusian, (rar) prusăcesc, prusienesc, (înv.) prus, prusesc.