11 definiții pentru pruncie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRUNCÍE s. f. (Înv. și pop.) Copilărie. – Prunc + suf. -ie.

PRUNCÍE s. f. (Înv. și pop.) Copilărie. – Prunc + suf. -ie.

pruncie sf [At: VARLAAM, C. 405 / E: prunc + -ie] 1 (Îvp; precedat de pp „din” sau „în”) Copilărie (1). 2 (Pop; îla) Căzut în ~ Căzut în mintea copiilor Si: ramolit, senil.

PRUNCÍE s. f. Perioada vieții omenești de la naștere pînă la adolescență; vîrstă de copil, timpul cînd cineva este copil; copilărie. Nu mai răsună în voi ca-ntr-un ghioc Povestea minunată a prunciei? BENIUC, V. 23. Această femeie a mea, cu care trăiesc în bună înțelegere de treizeci de ani, cunoaște slovă și a primit în pruncie învățătură. SADOVEANU, Z. C. 43. Aieve parc-o văd aici Icoana firavei bunici Din frageda-mi pruncie. IOSIF, V. 41. ◊ Expr. (Despre bătrîni, rar) A cădea în pruncie = a cădea în mintea copiilor, a-și pierde mintea din cauza bătrîneții, v. copilărie. A ta trufie Arată că tu astăzi căzut ești în pruncie. ALECSANDRI, O. 233.

PRUNCÍE f. pop. rar Perioadă a vieții copilului de la naștere până la adolescență; viață de prunc; copilărie. /prunc + suf. ~ie

pruncie f. prima vârstă a omului, înaintea copilăriei.

pruncíe f. (d. prunc). Etatea prunculuĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pruncíe (înv., pop.) s. f., art. pruncía, g.-d. pruncíi, art. pruncíei

pruncíe s. f., art. pruncía, g.-d. pruncíi, art. pruncíei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRUNCIE s. copilărie, (prin Maram. și Transilv.) pruncenie, (înv.) coconie, nevîrstnicie, porobocie. (În vremea ~ lui.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pruncíe, pruncii, s.f. – Copilărie. – Din prunc + suf. -ie (Scriban, DEX, MDA).

Intrare: pruncie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pruncie
  • pruncia
plural
genitiv-dativ singular
  • pruncii
  • prunciei
plural
vocativ singular
plural

pruncie

  • 1. învechit popular Perioada vieții omenești de la naștere până la adolescență; vârstă de copil, timpul când cineva este copil.
    exemple
    • Nu mai răsună în voi ca-ntr-un ghioc Povestea minunată a prunciei? BENIUC, V. 23.
      surse: DLRLC
    • Această femeie a mea, cu care trăiesc în bună înțelegere de treizeci de ani, cunoaște slovă și a primit în pruncie învățătură. SADOVEANU, Z. C. 43.
      surse: DLRLC
    • Aieve parc-o văd aici Icoana firavei bunici Din frageda-mi pruncie. IOSIF, V. 41.
      surse: DLRLC
    • 1.1. rar (Despre bătrâni) A cădea în pruncie = a cădea în mintea copiilor, a-și pierde mintea din cauza bătrâneții; copilărie.
      exemple
      • A ta trufie Arată că tu astăzi căzut ești în pruncie. ALECSANDRI, O. 233.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Prunc + sufix -ie
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX