3 definiții pentru pruncenie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
pruncenie sf [At: ALR II/I, h 153 / E: prunc + -enie] (Mar; Trs) Copilărie (1).
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PRUNCENIE s. v. copilărie, pruncie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pruncenie s. v. COPILĂRIE. PRUNCIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: pruncenie
pruncenie substantiv feminin
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||