6 definiții pentru coconie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
coconie sf [At: MOXA, 391/19 / V: cuc~ / Pl: ~ii / E: cocon] 1 (Îlav) Din ~ Din copilărie. 2 (Arg; prt; irn) Mândrie boierească. corectat(ă)
coconíe f. (d. cocon, cocoană). Fam. Calitatea de cocon, de cocoană. – În est cu-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cuconie sf vz coconie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COCONIE s. v. copilărie, pruncie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
coconie s. v. COPILĂRIE. PRUNCIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
coconie, coconii, s.f. – (reg.) Pruncie, copilărie: „Rujmalin, frunză roșie, / Ne-am iubit din coconie” (Bilțiu, 2006: 186). – Din cocon + suf. -ie (Scriban, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: coconie
coconie substantiv feminin
| substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
cuconie substantiv feminin
| substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||