11 definiții pentru prozaic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROZÁIC, -Ă, prozaici, -ce, adj. (Despre opere literare, stil etc.) Lipsit de calități artistice, de valoare stilistică; p. ext. banal, comun, plat. [Pr.: -za-ic] – Din fr. prosaïque, lat. prosaicus.

PROZÁIC, -Ă, prozaici, -ce, adj. (Despre opere literare, stil etc.) Lipsit de calități artistice, de valoare stilistică; p. ext. banal, comun, plat. [Pr.: -za-ic] – Din fr. prosaïque, lat. prosaicus.

PROZÁIC, -Ă, prozaici, -e, adj. Lipsit de calități artistice, de poezie, de valoare stilistică; p. ext. banal, comun, obișnuit, vulgar. într-o societate unde toți aleargă după cîștig, după prozaicul ban, unde lupta pentru trai e atît de grea, desigur interesul pentru artă nu va fi așa de mare, după cum ar dori artistul. GHEREA, ST. CR. I 201. După o convorbire atît de prozaică, în care vreme ne uitam unul la altul, am sfîrșit prin a rîde noi însuși de noi. NEGRUZZI, S. I 68. Prozaice umilințe nu poci a le înfrunta. ALEXANDRESCU, M. 244.

PROZÁIC, -Ă adj. 1. (Rar) Care ține de proză, specific prozei. 2. Lipsit de calități artistice, de valoare stilistică; comun, vulgar; necioplit. [Pron. -za-ic. / cf. fr. prosaïque, it. prosaico, lat. prosaicus].

PROZÁIC, -Ă adj. 1. specific prozei; prozastic (2). 2. (fig.) lipsit de calități artistice, de valoare stilistică; comun, vulgar. (< fr. prosaïque, lat. prosaicus)

PROZÁIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de proză; propriu prozei. 2) (despre poezie) Care este lipsit de valoare artistică. 3) fig. Care este lipsit de particularități specifice; de rând; obișnuit. [Sil. -za-ic] /<fr. prosaïque, lat. prosaicus

prozaic a. 1. ce ține de proză; 2. fig. vulgar, comun: prozaice umilințe nu pociu a le înfrunta GR. AL.

*prozáic, -ă adj. (lat. prosaicus). În proză, de proză: stil prozaic, întorsătură prozaică. Fig. Banal, vulgar, comun, care nu-țĭ înalță gîndu: ocupațiunile prozaice ale vĭețiĭ. Adv. În mod prozaic, fără poezie: a trăi prozaic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prozáic (-za-ic) adj. m., pl. prozáici; f. prozáică, pl. prozáice

prozáic adj. m. (sil. -za-ic), pl. prozáici; f. sg. prozáică, pl. prozáice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROZÁIC adj. 1. banal, comun, (fig.) plat, (livr. fig.) tern. (Stil ~.) 2. v. zilnic.

PROZAIC adj. 1. banal, comun, (fig.) plat, (livr. fig.) tern. (Stil ~.) 2. cotidian, curent, obișnuit, zilnic. (Treburile ~.)

Intrare: prozaic
prozaic adjectiv
  • silabație: -za-ic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prozaic
  • prozaicul
  • prozaicu‑
  • prozaică
  • prozaica
plural
  • prozaici
  • prozaicii
  • prozaice
  • prozaicele
genitiv-dativ singular
  • prozaic
  • prozaicului
  • prozaice
  • prozaicei
plural
  • prozaici
  • prozaicilor
  • prozaice
  • prozaicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)