PROSPER, -Ă, prosperi, -e, adj. Care se află sau se dezvoltă în condiții fericite, favorabile; înfloritor. ♦ Care dovedește o stare bună, îmbelșugată. – Din fr. prospère.

prosper, ~ă a [At: CALENDAR (1847), 41/8 / Pl: ~i, ~e / E: fr prospère] 1 Care se dezvoltă sau se află în condiții extrem de favorabile Si: înfloritor. 2 Care dovedește o stare bună, favorabilă.

PROSPER, -Ă, prosperi, -e, adj. Care se află sau se dezvoltă în condiții fericite, favorabile; înfloritor. ♦ Care dovedește o stare bună, favorabilă. – Din fr. prospère.

PROSPER, -Ă, prosperi, -e, adj. Care se dezvoltă în condiții prielnice, care prosperă. Era un om înalt, voinic... Hainele curate, jumătate de tîrgoveț, jumătate de țăran, dovedeau bunăstare prosperă. C. PETRESCU, Î. II 141. Eu unul nu-ți doresc decît o viață prosperă și plină de fericire. MIRONESCU, S. A. 109. ◊ Care dovedește o stare bună, favorabilă, înfloritoare. Grăbi în urma celorlalți și din treacăt aruncă o privire satisfăcută lui Ion Ozun din oglindă, cu smocking impecabil, cu părul reținut luciu pe creștet... și cu obrazul ras și prosper. C. PETRESCU, C. V. 255.

PROSPER, -Ă adj. căruia îi merge bine; înfloritor. (< fr. prospère)

PROSPER ~ă (~i, ~e) Care se află într-o stare înfloritoare; care se dezvoltă în condiții favorabile. Literatură ~ă. /<fr. prospère

prosper a. favorizat de soartă.

*prospér și (maĭ bine) prósper, -ă adj. (fr. prospère, d. lat. prósper și prósperus, d. pro spere, după speranță). Care merge bine, înfloritor: sănătate, industrie prosperă.

*prospér și (maĭ bine) prósper și -éz, a -á v. intr. (fr. prospérer, d. lat. próspero, -áre). Merg bine, mă dezvolt, înfloresc: sănătatea prosperează.

prospera vi [At: HELIADE, O. II, 376 / Pzi: prosper și ~rez / E: fr prospérer] A se afla sau a se dezvolta în condiții extrem de prielnice Si: a înflori, a progresa.

PROSPERA, prosper și prosperez, vb. I. Intranz. A se dezvolta în condiții prielnice, a-i merge bine; a înflori, a progresa. Copilăria e ca un arbore june ce prosperă liber în aer, la soare și care se ofilește în seră, în închisoare. ALECSANDRI, T. 1710. Noutatea lucrului făcu să prospereze întreprinderea acestor industriași. NEGRUZZI, S. I 341.

PROSPERA vb. I. intr. A înflori, a-i merge bine, a progresa. [P.i. prosper și -rez. / < fr. prospérer].

PROSPERA vb. intr. a se afla, a se dezvolta în condiții extrem de prielnice. (< fr. prospérer)

A PROSPERA prosper intranz. A se dezvolta în condiții favorabile. /<fr. prospérer

prosperà v. a fi prosper.

prosper adj. m., pl. prosperi; f. prosperă, pl. prospere

prosper adj. m., pl. prosperi; f. prosperă, pl. prospere

prosper adj. m., pl. prosperi; f. sg. prosperă, pl. prospere

prospera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prosper, 3 prosperă; conj. prez. 1 sg. să prosper, 3 să prospere corectat(ă)

prospera (a ~) vb., ind. prez. 3 prosperă

prospera vb., ind. prez. 1 sg. prosper, 3 sg. și pl. prosperă

PROSPER adj. 1. înfloritor, (livr.) eflorescent, (înv.) înflorit. (Stare ~.) 2. v. bogat.

PROSPER adj. 1. înfloritor, (livr.) eflorescent, (înv.) înflorit. (Stare ~.) 2. bogat. (Regiune ~.)

PROSPERA vb. a propăși, (fig.) a înflori. (O regiune care ~.)

PROSPERA vb. a propăși, (fig.) a înflori. (O regiune care ~.)