PROSPER, -Ă, prosperi, -e, adj. Care se dezvoltă în condiții prielnice, care prosperă. Era un om înalt, voinic... Hainele curate, jumătate de tîrgoveț, jumătate de țăran, dovedeau bunăstare prosperă. C. PETRESCU, Î. II 141. Eu unul nu-ți doresc decît o viață prosperă și plină de fericire. MIRONESCU, S. A. 109. ◊ Care dovedește o stare bună, favorabilă, înfloritoare. Grăbi în urma celorlalți și din treacăt aruncă o privire satisfăcută lui Ion Ozun din oglindă, cu smocking impecabil, cu părul reținut luciu pe creștet... și cu obrazul ras și prosper. C. PETRESCU, C. V. 255.