proscomedi v vz proscomidi

proscomedie sf vz proscomidie

proscomidi [At: TDRG / V: (rar) ~medi / Pzi: ~desc / E: drr proscomidie] (D. preoți; c. i. pâinea și vinul) A sfinți pentru împărtășanie.

proscomidie sf [At: (a. 1652) GCR I, 160/30 / V: (îrg) ~med~, (îvr) ~oni~ / A și: ~midie / Pl: ~ii / E: slv проскомидиꙗ] 1 Parte din liturghie în care preotul pregătește pâinea și vinul pentru împărtășanie Si: (înv) predoljenie. 2 Masă sau firidă în peretele de nord al altarului unde are loc proscomidia (1) Si: (înv) jertfelnic.

prosconidie sf vz proscomidie

PROSCOMIDIE, proscomidii, s. f. 1. Parte din slujba liturghiei, în care preotul pregătește pîinea și vinul pentru împărtășanie. 2. Firidă în peretele de nord al altarului, unde se săvîrșește proscomidia (1). În păretele despre miazănoapte al altarului este construită proscomidia, adîncată în zid ca o peșteră. La TDRG. Vedem dar cum s-au născut pomelnicele, care azi încă stau așezate în proscomidia oricării biserici orientale. ODOBESCU, S. I 453.

PROSCOMIDIE ~i f. bis. 1) Parte a liturghiei în timpul căreia preotul pregătește pâinea și vinul pentru împărtășanie. 2) Masa din altar pe care se țin cele necesare pentru împărtășanie. /<sl. proskomidija

proscomidie f. locul unde se aduc darurile sau prinoasele și unde sunt pregătite cele trebuincioase pentru săvârșirea sfintei cine. [Gr. mod.].

proscomidésc v. tr. Rar. Sfințesc pin proscomidie: prescurĭ proscomidíte.

proscomídie și (vechĭ) -díe f. (ngr. proskomidí, vsl. proskomídiĭa). Partea slujbeĭ bisericeștĭ cînd se oferă prescură și vin la vecernie. Jertfelnic, firida în care, cu această ocaziune, se fac sacramentele. – Și -édie. Vechĭ și predlojénie.

proscomidi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscomidesc, 3 sg. proscomidește, imperf. 1 proscomideam; conj. prez. 1 sg. să proscomidesc, 3 să proscomidească

proscomidie (desp. -di-e) s. f., art. proscomidia (desp. -di-a), g.-d. art. proscomidiei; pl. proscomidii, art. proscomidiile (desp. -di-i-)

proscomidi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscomidesc, imperf. 3 sg. proscomidea; conj. prez. 3 să proscomidească

proscomidie (-di-e) s. f., art. proscomidia (-di-a), g.-d. art. proscomidiei; pl. proscomidii, art. proscomidiile (-di-i-)

proscomidi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscomidesc, imperf. 3 sg. proscomidea; conj. prez. 3 sg. și pl. proscomidească

proscomidie s. f. (sil. -di-e), art. proscomidia (sil. -di-a), g.-d. art. proscomidiei; pl. proscomidii, art. proscomidiile (sil. -di-i-)

proscomidie.

proscomidie (proscomidii), s. f. – 1. Ofertoriu. – 2. Jertfelnic. – Mr. proscomidhie. Mgr. προσϰομιδή (Murnu 48), în parte prin intermediul sl. proskomidija. – Der. proscomidi, vb. (a sfinți pîinea și vinul).

PROSCOMIDIE s. (BIS.) jertfelnic.

PROSCOMIDIE s. (BIS.) jertfelnic.