PROSCOMIDIE, proscomidii, s. f. 1. Parte din slujba liturghiei, în care preotul pregătește pîinea și vinul pentru împărtășanie. 2. Firidă în peretele de nord al altarului, unde se săvîrșește proscomidia (1). În păretele despre miazănoapte al altarului este construită proscomidia, adîncată în zid ca o peșteră. La TDRG. Vedem dar cum s-au născut pomelnicele, care azi încă stau așezate în proscomidia oricării biserici orientale. ODOBESCU, S. I 453.