proscomidie sf [At: (a. 1652) GCR I, 160/30 / V: (îrg) ~med~, (îvr) ~oni~ / A și: ~midie / Pl: ~ii / E: slv проскомидиꙗ] 1 Parte din liturghie în care preotul pregătește pâinea și vinul pentru împărtășanie Si: (înv) predoljenie. 2 Masă sau firidă în peretele de nord al altarului unde are loc proscomidia (1) Si: (înv) jertfelnic.