21 de definiții pentru proprietar (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROPRIETÁR, -Ă, proprietari, -e, s. m. și f. Persoană care are drept de proprietate asupra unui bun; stăpân, posesor; spec. persoană care posedă un imobil (considerată în raport cu chiriașul ei). ◊ Mare proprietar = moșier, latifundiar. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. propriétaire, lat. proprietarius.

PROPRIETÁR, -Ă, proprietari, -e, s. m. și f. Persoană care are drept de proprietate asupra unui bun; stăpân, posesor; spec. persoană care posedă un imobil (considerată în raport cu chiriașul ei). ◊ Mare proprietar = moșier, latifundiar. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. propriétaire, lat. proprietarius.

PROPRIETÁR, -Ă, proprietari, -e, s. m. și f. 1. Persoană care are drept de proprietate asupra unui lucru; stăpîn. Nu numai că proprietarul viei îi plătea bine, dar le mai pica și pe de lături cîștig. DUMITRIU, N. 259. 2. (Prin restricție) Cel care posedă un imobil (mai ales considerat în raport cu chiriașii lui). ♦ (Adesea determinat prin «mare») Moșier, latifundiar. Figuri cunoscute de pe Calea Victoriei, și necunoscute, din cine știe ce fund de provincie, mari proprietari și oameni politici. C. PETRESCU, Î. I 12. – Pronunțat: -pri-e-.

PROPRIETÁR, -Ă s.m. și f. Deținător al unui drept de proprietate asupra unui lucru, al unui bun mobil sau imobil de orice natură; stăpân. [Pron. -pri-e-. / cf. fr. propriétaire, lat. proprietarius].

PROPRIETÁR, -Ă s. m. f. cel care deține dreptul de proprietate asupra unui bun; stăpân; cel care posedă un bun imobil. (< fr. propriétaire, lat. proprietarius)

PROPRIETÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care are proprietate. 2) Persoană care posedă un imobil (în raport cu chiriașul său). [Sil. -pri-e-] /<fr. propriétaire, lat. proprietarius

proprietar m. cel ce are o proprietate.

*proprietár, -ă s. (lat. proprietarius). Stăpîn, acela care posedă un lucru, maĭ ales un imobil saŭ o moșie: proprietaru și chiriașiĭ saŭ arendașu. V. posesor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

proprietár (pro-pri-e-) s. m., pl. proprietári

proprietár s. m. (sil. -pri-e-), pl. proprietári

proprietáră (pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. proprietárei; pl. proprietáre

proprietáră s. f. (sil. -pri-e-), g.-d. art. proprietárei; pl. proprietáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROPRIETÁR s. v. posesor.

PROPRIETÁR s. v. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, șef.

proprietar s. v. CAP. CĂPETENIE. COMANDANT. CONDUCĂTOR. MAI-MARE. ȘEF.

PROPRIETAR s. deținător, posesor, stăpîn, (înv.) ocinaș, posesuitor. (~ al unui bun.)

MARE PROPRIETÁR s. latifundiar, moșier, (Ban. și prin Transilv.) spahie.

PROPRIETÁRĂ s. proprietăreasă. (~ imobilului.)

MARE PROPRIETAR s. latifundiar, moșier, (Ban. și prin Transilv.) spahie.

PROPRIETA s. proprietăreasă. (~ imobilului.)

arată toate definițiile

Intrare: proprietar
proprietar substantiv masculin
  • silabație: -pri-e-
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proprietar
  • proprietarul
  • proprietaru‑
plural
  • proprietari
  • proprietarii
genitiv-dativ singular
  • proprietar
  • proprietarului
plural
  • proprietari
  • proprietarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)