Definiția cu ID-ul 936613:

PROPRIETÁR, -Ă, proprietari, -e, s. m. și f. 1. Persoană care are drept de proprietate asupra unui lucru; stăpîn. Nu numai că proprietarul viei îi plătea bine, dar le mai pica și pe de lături cîștig. DUMITRIU, N. 259. 2. (Prin restricție) Cel care posedă un imobil (mai ales considerat în raport cu chiriașii lui). ♦ (Adesea determinat prin «mare») Moșier, latifundiar. Figuri cunoscute de pe Calea Victoriei, și necunoscute, din cine știe ce fund de provincie, mari proprietari și oameni politici. C. PETRESCU, Î. I 12. – Pronunțat: -pri-e-.