proprietar, ~ă [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 32/3 / P: ~ri-e~ / V: (îrg) poprit~, ~pet~, ~pie~, ~pieter, ~piit~, ~pit~, ~iu, ~ter / Pl: ~i, ~e / E: lat proprietarius, fr propriétaire] 1 smf Persoană care are drept de proprietate asupra unui bun Si: posesor, stăpân. 2-3 smf (Spc) Persoană care posedă un imobil, considerată în raport cu chiriașii săi. 4 sm (Îs) Mare ~ Moșier. 5 sm (Mil; înv; îf proprietariu și propieter) Comandant (7).