propagare sf [At: HELIADE, O. I, 360 / Pl: ~gări / E: propaga] 1 (Înv) Înmulțire prin reproducere Si: (înv) propagație (1). 2 Transmitere sau extindere a unei boli, a unei infecții etc. Si: (înv) propagație (2), (îvr) propăgăciune (1). 3 Transmitere a unor acțiuni, elemente, surse etc. fizice, din aproape în aproape, în spațiu și în timp, cu viteză finită Si: (rar) propagație (3). 4 Fenomen fonetic care constă în transmiterea parțială a vibrațiilor unui sunet dintr-un cuvânt și în repetarea sunetului în cuvânt. 5 (Pgn) Recomandare cu insistență a unor principii, teorii, metode etc. pentru a le răspândi Si: (înv) propagație (4), (îvr) propăgăciune (2).

PROPAGARE, propagări, s. f. Acțiunea de a (se) propaga. 1. Răspîndire (a unei idei, a unei doctrine etc.). V. propovăduire. Toți îi ziceau principele Iordache; el însuși își da acest titlu cu îngîmfare... Boală ridicolă, ce bîntuie de la un timp încoace multe capete seci... Ea va trece numai prin propagarea ideilor luminate și serioase. BOLINTINEANU, O. 416. 2. Transmitere (a sunetului, a luminii, a căldurii etc.). Propagarea undelor electromagnetice.

PROPAGARE s.f. 1. Acțiunea de a (se) propaga și rezultatul ei; răspîndire, transmitere; propagație. 2. Fenomen fonetic constînd în transmiterea parțială a vibrațiilor unui sunet dintr-un cuvînt și în repetarea sunetului în alt cuvînt. [< propaga].

PROPAGA, propag, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răspândi, a (se) împrăștia, a (se) transmite. ♦ Refl. (Despre unde electromagnetice, căldură etc.) A se transmite din aproape în aproape, în spațiu și în timp, cu viteză finită. 2. Tranz. Spec. A răspândi, a propovădui, a populariza o idee, o doctrină, o învățătură. – Din fr. propager, lat. propagare.

propaga [At: HELIADE, O. I, 361 / Pzi: propag, (înv) ~aghez / E: lat propagare, fr propaguer] 1 vr (Înv) A se înmulți prin reproducere. 2 vr (D. epidemii, infecții, microbi etc.) A se transmite de la un individ la altul. 3 vr (D. multe acțiuni, elemente, surse etc. fizice) A se transmite din aproape în aproape, în spațiu și în timp, cu viteză finită. 4 vt (Pgn; c. i. idei, principii, teorii, metode etc.) A recomanda cu insistență. Si: a populariza, a predica, a propovădui, a răspândi.

PROPAGA, propag, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răspândi, a (se) împrăștia, a (se) transmite. 2. Tranz. Spec. A răspândi, a propovădui, a populariza o idee, o doctrină, o învățătură. – Din fr. propager, lat. propagare.

PROPAGA, propag, vb. I. 1. Tranz. A răspîndi, a face să circule (idei, concepții, învățături). V. propovădui, populariza. Trebuie să răspîndim revoluția, s-o propagăm. CAMIL PETRESCU, O. II 502. Hotărîsem ca unii din moldoveni să vie să se stabilească în București și unii din munteni să meargă la Iași, ca să propagăm unirea. GHICA, S. 177. 2. Refl. A se transmite, a se răspîndi, a se împrăștia. Epidemiile se propagă repede. ◊ (Despre lumină, căldură, sunet, electricitate) Sunetul se propagă prin unde. Curentul electric care se propagă mereu într-un anumit sens se numește curent continuu. ◊ Tranz. Limbi bronzate graiul ritmic îl propagă împrejur. MACEDONSKI, O. I 154.

PROPAGA vb. I. tr., refl. A (se) răspîndi, a (se) populariza. ♦ A (se) transmite; a (se) împrăștia. [P.i. propag. / < lat. propagare, cf. fr. propager].

PROPAGA vb. I. tr., refl. a (se) răspândi, a (se) transmite, a (se) populariza. II. refl. (despre unde electromagnetice, căldură etc.) a se transmite în spațiu și în timp, a se împrăștia. (< fr. propager, lat. propagare)

A SE PROPAGA pers. 3 se propagă intranz. 1) (despre lumină, sunete, căldură, mirosuri, boli etc.) A cuprinde spații tot mai largi; a se împrăștia în toate părțile; a se răspândi; a se difuza; a se degaja. 2) (despre informații, publicații etc.) A trece de la unul la altul; a deveni cunoscut unui cerc larg; a se răspândi. /<fr. propager, lat. propagare

A PROPAGA propag tranz. 1) A face să se propage; a răspândi; a difuza; a transmite. 2) (idei, publicații, concepții etc.) A face cunoscut unui cerc mai larg de persoane; a răspândi în rândul maselor largi; a populariza; a propovădui. /<fr. propager, lat. propagare

propagà v. 1. a înmulți prin reproducere: a propaga o specie într’o țară; 2. fig. a răspândi în jurul său: a propaga instrucțiunea.

*propág, a -á v. tr. (lat. propagare, id., rudă cu îm-ping, com-pact, pact, pace, pagină, par). Înmulțesc pin reproducere: a propaga o specie de pomĭ, de animale. Fig. Răspîndesc, întind. V. refl. Mă răspîndesc: arboriĭ, boalele, ideile, lumina, sunetu se propagă.

*propagațiúne f. (lat. propagátio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a se propaga. Fiz. Transmiterea luminiĭ și sunetuluĭ. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

propagare s. f., g.-d. art. propagării; pl. propagări

propagare s. f., g.-d. art. propagării; pl. propagări

propagare s. f., g.-d. art. propagării; pl. propagări

propaga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. propag, 2 sg. propagi, 3 propagă; conj. prez. 1 sg. să propag, 3 să propage

propaga (a ~) vb., ind. prez. 3 propagă

propaga vb., ind. prez. 1 sg. propag, 3 sg. și pl. propagă

PROPAGARE s. f. (< propaga < lat. propagare, cf. fr. propager): transmitere parțială a vibrațiilor unui sunet (de obicei n) și repetarea sunetului în cuvânt. Astfel, forma românească moștenită din lat. genuculum este genuchi, dar prin p. lui n s-a ajuns la genunchi, care a rămas în limba literară. Fenomenul este cunoscut sub numele de p. nazalității. Datorită lui întâlnim și astăzi forme ca bulentin în loc de buletin, indentitate în loc de identitate și intinerar în loc de itinerar, neadmise însă de limba literară și socotite deci incorecte.

PROPAGARE s. 1. v. difuzare. 2. v. răspândire. 3. împrăștiere, răspândire, (livr.) diseminare, (pop.) lățire. (~ unor zvonuri mincinoase.) 4. v. propovăduire. 5. (BIS.) predicare, propovăduire, răspândire, (înv.) mărturisire, mărturisitură. (~ unei credințe.)

PROPAGARE s. 1. difuzare, împrăștiere, răspîndire. (~ unor radiații.) 2. difuzare, răspîndire, transmitere. (~ unei știri.) 3. împrăștiere, răspîndire, (livr.) diseminare, (pop.) lățire. (~ unor zvonuri mincinoase.) 4. popularizare, propovăduire, răspîndire, (astăzi rar) vulgarizare, (înv.) poporanizare, propagație. (~ unor cunoștințe.) 5. (BIS.) predicare, propovăduire, răspîndire, (înv.) mărturisire, mărturisitură. (~ unei credințe.)

PROPAGA vb. 1. v. extinde. 2. (FIZ.) a se transmite. (Undele se ~ în spațiu.) 3. a (se) difuza, a (se) duce, a (se) împrăștia, a (se) întinde, a (se) lăți, v. răspândi. 4. a circula, a se extinde, a se împrăștia, a se întinde, a se lăți, a se răspândi, a se transmite, (înv.) a se rășchira, a se tinde. (Zvonul se ~ din gură în gură.) 5. v. propovădui. 6. (BIS.) a predica, a propovădui, a răspândi, (înv.) a binevesti, a mărturisi, a povesti, a spune. (A ~ în lume creștinismul.) 7. a împrăștia, a răspândi, (livr.) a disemina, (fig.) a semăna. (~ discordia între ei.)

PROPAGA vb. v. înmulți, prăsi, procrea, crea, reproduce.

propaga vb. v. ÎNMULȚI. PRĂSI. PROCREA. CREA. REPRODUCE.

PROPAGA vb. 1. a se extinde, a se întinde, a se lăți, a se răspîndi, (rar) a se pălălăi, (pop.) a merge, (înv. și reg.) a pălăi, (înv.) a sări. (Focul s-a ~ și la vecini.) 2. (FIZ.) a se transmite. (Undele se ~ în spațiu.) 3. a (se) difuza, a (se) duce, a (se) împrăștia, a (se) întinde, a (se) lăți, a (se) răspîndi, a (se) transmite, (rar) a (se) vehicula, (înv.) a (se) povesti, a (se) vesti. (Știrea s-a ~ peste tot.) 4. a circula, a se extinde, a se împrăștia, a se întinde, a se lăți, a se răspîndi, a se transmite, (înv.) a se rășchira, a se tinde. (Zvonul se ~ din gură în gură.) 5. a difuza, a populariza, a propovădui, a răspîndi, (astăzi rar) a vulgariza, (fig.) a semăna. (A ~ o teorie, cunoștințe folositoare etc.) 6. (BIS.) a predica, a propovădui, a răspîndi, (înv.) a binevesti, a mărturisi, a povesti, a spune. (A ~ în lume creștinismul.) 7. a împrăștia, a răspîndi, (fig.) a semăna. (~ discordia între ei.)