2 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

PROPAGÁRE, propagări, s. f. Acțiunea de a (se) propaga și rezultatul ei. – V. propaga.

PROPAGÁRE, propagări, s. f. Acțiunea de a (se) propaga și rezultatul ei. – V. propaga.

PROPAGÁRE, propagări, s. f. Acțiunea de a (s e) p r o p a g a. 1. Răspîndire (a unei idei, a unei doctrine etc.). V. propovăduire. Toți îi ziceau principele Iordache; el însuși își da acest titlu cu îngîmfare... Boală ridicolă, ce bîntuie de la un timp încoace multe capete seci... Ea va trece numai prin propagarea ideilor luminate și serioase. BOLINTINEANU, O. 416. 2. Transmitere (a sunetului, a luminii, a căldurii etc.). Propagarea undelor electromagnetice.

propagáre s. f., g.-d. art. propagắrii; pl. propagắri

propagáre s. f., g.-d. art. propagării; pl. propagări

PROPAGÁRE s. 1. v. difuzare. 2. v. răspândire. 3. împrăștiere, răspândire, (livr.) diseminare, (pop.) lățire. (~ unor zvonuri mincinoase.) 4. v. propovăduire. 5. (BIS.) predicare, propovăduire, răspândire, (înv.) mărturisire, mărturisitură. (~ unei credințe.)

PROPAGÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) propaga și rezultatul ei; răspândire, transmitere; propagație. 2. Fenomen fonetic constând în transmiterea parțială a vibrațiilor unui sunet dintr-un cuvânt și în repetarea sunetului în alt cuvânt. [< propaga].

PROPAGÁ, propág, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răspândi, a (se) împrăștia, a (se) transmite. ♦ Refl. (Despre unde electromagnetice, căldură etc.) A se transmite din aproape în aproape, în spațiu și în timp, cu viteză finită. 2. Tranz. Spec. A răspândi, a propovădui, a populariza o idee, o doctrină, o învățătură. – Din fr. propager, lat. propagare.

PROPAGÁ, propag, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răspândi, a (se) împrăștia, a (se) transmite. 2. Tranz. Spec. A răspândi, a propovădui, a populariza o idee, o doctrină, o învățătură. – Din fr. propager, lat. propagare.

PROPAGÁ, propág, vb. I. 1. Tranz. A răspîndi, a face să circule (idei, concepții, învățături). V. propovădui, populariza. Trebuie să răspîndim revoluția, s-o propagăm. CAMIL PETRESCU, O. II 502. Hotârîsem ca unii din moldoveni să vie să se stabilească în București și unii din munteni să meargă la Iași, ca să propagăm unirea. GHICA, S. 177. 2. Refl. A se transmite, a se răspîndi, a se împrăștia. Epidemiile se propagă repede. ◊ (Despre lumină, căldură, sunet, electricitate) Sunetul se propagă prin unde. Curentul electric care se propagă mereu într-un anumit sens se numește curent continuu.Tranz. Limbi bronzate graiul ritmic îl propagă împrejur. MACEDONSKI, O. I 154.

propagá (a ~) vb., ind. prez. 3 propágă

propagá vb., ind. prez. 1 sg. propág, 3 sg. și pl. propágă

PROPAGÁ vb. 1. v. extinde. 2. (FIZ.) a se transmite. (Undele se ~ în spațiu.) 3. a (se) difuza, a (se) duce, a (se) împrăștia, a (se) întinde, a (se) lăți, v. răspândi. 4. a circula, a se extinde, a se împrăștia, a se întinde, a se lăți, a se răspândi, a se transmite, (înv.) a se rășchira, a se tinde. (Zvonul se ~ din gură în gură.) 5. v. propovădui. 6. (BIS.) a predica, a propovădui, a răspândi, (înv.) a binevesti, a mărturisi, a povesti, a spune. (A ~ în lume creștinismul.) 7. a împrăștia, a răspândi, (livr.) a disemina, (fig.) a semăna. (~ discordia între ei.)

PROPAGÁ vb. v. înmulți, prăsi, procrea, crea, reproduce.

PROPAGÁ vb. I. tr., refl. A (se) răspândi, a (se) populariza. ♦ A (se) transmite; a (se) împrăștia. [P.i. propág. / < lat. propagare, cf. fr. propager].

PROPAGÁ vb. I. tr., refl. a (se) răspândi, a (se) transmite, a (se) populariza. II. refl. (despre unde electromagnetice, căldură etc.) a se transmite în spațiu și în timp, a se împrăștia. (< fr. propager, lat. propagare)

A PROPAGÁ propág tranz. 1) A face să se propage; a răspândi; a difuza; a transmite. 2) (idei, publicații, concepții etc.) A face cunoscut unui cerc mai larg de persoane; a răspândi în rândul maselor largi; a populariza; a propovădui. /<fr. propager, lat. propagare

A SE PROPAGÁ pers. 3 se propágă intranz. 1) (despre lumină, sunete, căldură, mirosuri, boli etc.) A cuprinde spații tot mai largi; a se împrăștia în toate părțile; a se răspândi; a se difuza; a se degaja. 2) (despre informații, publicații etc.) A trece de la unul la altul; a deveni cunoscut unui cerc larg; a se răspândi. /<fr. propager, lat. propagare

propagà v. 1. a înmulți prin reproducere: a propaga o specie într´o țară; 2. fig. a răspândi în jurul său: a propaga instrucțiunea.

*propág, a v. tr. (lat. propagare, id., rudă cu îm-ping, com-pact, pact, pace, pagină, par). Înmulțesc pin [!] reproducere: a propaga o specie de pomĭ, de animale. Fig. Răspîndesc, întind. V. refl. Mă răspîndesc: arboriĭ, boalele [!], ideile, lumina, sunetu se propagă.

Intrare: propagare
propagare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular propagare propagarea
plural propagări propagările
genitiv-dativ singular propagări propagării
plural propagări propagărilor
vocativ singular
plural
Intrare: propaga
propaga
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) propaga propagare propagat propagând singular plural
propa propagați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) propag (să) propag propagam propagai propagasem
a II-a (tu) propagi (să) propagi propagai propagași propagaseși
a III-a (el, ea) propa (să) propage propaga propagă propagase
plural I (noi) propagăm (să) propagăm propagam propagarăm propagaserăm, propagasem*
a II-a (voi) propagați (să) propagați propagați propagarăți propagaserăți, propagaseți*
a III-a (ei, ele) propa (să) propage propagau propaga propagaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)