13 definiții pentru progresie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROGRÉSIE, progresii, s. f. (Mat.) Șir finit de numere care derivă unul din altul urmând anumite reguli. ◊ Progresie aritmetică = șir de numere care are proprietatea ca fiecare termen al său, afară de primul, să se obțină din cel care îl precedă, prin adăugarea unui număr constant, numit rație. Progresie geometrică = șir de numere care are proprietatea ca fiecare termen al său, în afară de primul, să se deducă din cel care îl precedă, prin multiplicarea lui cu un număr constant, numit rație. – Din fr. progression, lat. progressio, -onis.

PROGRÉSIE, progresii, s. f. (Mat.) Șir finit de numere care derivă unul din altul urmând anumite reguli. ◊ Progresie aritmetică = șir de numere care are proprietatea ca fiecare termen al său, afară de primul, să se obțină din cel care îl precedă, prin adăugarea unui număr constant, numit rație. Progresie geometrică = șir de numere care are proprietatea ca fiecare termen al său, în afară de primul, să se deducă din cel care îl precedă, prin multiplicarea lui cu un număr constant, numit rație. – Din fr. progression, lat. progressio, -onis.

PROGRÉSIE, progresii, s. f. 1. (Mat.; în expr.) Progresie aritmetică = șir finit de numere alcătuit astfel, încît fiecare număr este egal cu numărul. precedent adunat cu o cantitate constantă numită rație. Progresie geometrică = șir finit de numere așezate astfel, încît fiecare număr este egal cu numărul precedent înmulțit cu o cantitate constantă numită rație. 2. (învechit) Dezvoltare (treptată), înaintare, progres.

PROGRÉSIE s.f. (Mat.) Șir finit de numere care derivă, după o anumită regulă, unul din celălalt. ◊ Progresie aritmetică = progresie în care fiecare termen este rezultatul adunării termenului precedent cu un număr constant, numit rația progresiei; progresie geometrică = progresie în care fiecare termen este rezultatul înmulțirii termenului precedent cu un număr constant, numit rația progresiei. [Gen. -iei, var. progresiune s.f. / cf. fr. progression, lat. progressio].

PROGRÉSIE s. f. 1. (mat.) șir finit de numere care derivă, după o anumită regulă, unul din celălalt. ♦ ~ aritmetică = progresie în care fiecare termen este rezultatul adunării termenului precedent cu o numită rație; ~ geometrică = progresie în care fiecare termen este rezultatul înmulțirii termenului precedent cu un număr constant, numit rație. 2. (muz.) secvență (3). (< fr. progression, lat. progressio)

PROGRÉSIE ~i f. Șir de numere care derivă unul din altul conform unei reguli. ◊ ~ aritmetică progresie în care fiecare termen, începând cu al doilea, este rezultatul adunării termenului precedent cu un număr constant. ~ geometrică progresie în care fiecare termen, începând cu al doilea, este rezultatul înmulțirii termenului precedent cu un număr constant. [G.-D. progresiei] /<fr. progresion, lat. progressio, ~onis

progresie (fr. progression; germ. Sequenz; engl. Sequence; it. sequenza), sintagmă muzicală constituită prin juxtapunerea* unei sintagme (melodice, armonice, polifonice) de nivel interior cu una sau mai multe reluări transpuse (v. transpoziție) ale sale. În structura unei p. se disting: modelul – sintagma reperabilă ale cărei dimensiuni variază în genere între 1/2 și 4 măsuri*, secvențe (II, 2), reluările transpuse ale modelului și pasul p., intervalul ascendent sau descendent, în genere constant, care separă modelul de secvența întâia și secvențele între ele. P. este utilizată ca procedeu de construcție tematică, evoluție sau dezvoltare* în special în lucrările muzicale preclasice, romantice. După constanța lor tonală, p. se clasifică în „tonale” și „modulatorii”. P. tonală conservă tonalitatea (2), afirmată prin model, precum și cantitatea intervalelor melodice sau/și armonice din care acestea se constituie, modificându-le eventual doar calitatea; p. modulatorie menține cantitatea și eventual calitatea intervalelor melodice sau/și armonice propuse prin model, părăsind tonalitatea inițială. P. armonică se mai numește și marș armonic. Sin.: Secvență (II, 1).

progresiune f. 1. mers înainte: cele mai multe animale sunt înzestrate cu o mișcare de progresiune; 2. fig. mers, șir neîntrerupt: progresiunea ideilor; 3. șir de numere ce derivă succesiv unele din altele după aceeaș lege: progresiune aritmetică, progresiune geometrică.

*progresiúne f. (lat. progressio, -ónis. V. a-gresiune). Mers în ainte cu pasu, acțiunea de a merge: mișcare de progresiune. Fig. Dezvoltare gradată, mers din treaptă în treaptă: progresiunea ideilor. Mat. Șir de terminĭ între care raportu aritmetic (diferența) saŭ geometric (cîtu) e constant: progresiune ascendentă, descendentă. – Și -ésie. V. rațiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

progrésie (pro-gre-si-e) s. f., art. progrésia (-si-a), g.-d. art. progrésiei; pl. progrésii, art. progrésiile (-si-i-)

progrésie s. f. (sil. -gre-si-e), art. progrésia (sil. -si-a), g.-d. art. progrésiei; pl. progrésii, art. progrésiile (sil. -si-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROGRÉSIE s. v. dezvoltare, evoluție, înaintare, mers-înainte, propășire, progres.

progresie s. v. DEZVOLTARE. EVOLUȚIE. ÎNAINTARE. MERS-ÎNAINTE. PROPĂȘIRE. PROGRES.

Intrare: progresie
progresie substantiv feminin
  • silabație: -gre-si-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • progresie
  • progresia
plural
  • progresii
  • progresiile
genitiv-dativ singular
  • progresii
  • progresiei
plural
  • progresii
  • progresiilor
vocativ singular
plural