progresie sf [At: ARITM. (1823), 8^v/23 / V: (înv) ~iune sf / Pl: ~ii / E: fr progression, lat progressio, ~onis] 1 Șir finit de numere ai cărui termeni se deduc unul din altul după un anumit procedeu progresiv cu ajutorul unui număr fix. 2 (Pex) Cantitate corespunzătoare acestui șir. 3 (Îs) ~ aritmetică (sau înv, prin diferență) Șir de numere a cărui proprietate constă în faptul că fiecare termen al său în afară de primul, se obține din cel care îl precedă prin adăugarea la el a aceluiași număr constant, numit rație. 4 (Îs) ~ geometrică Șir de numere a cărui proprietate constă în faptul că fiecare termen al său, în afară de primul, se deduce din cel care îl precedă, prin multiplicarea lui cu același număr constant, numit rație. 5 (Înv) Progres (1). 6 (Nob) Înaintare pe jos.

PROGRESIE, progresii, s. f. 1. (Mat.; în expr.) Progresie aritmetică = șir finit de numere alcătuit astfel, încît fiecare număr este egal cu numărul. precedent adunat cu o cantitate constantă numită rație. Progresie geometrică = șir finit de numere așezate astfel, încît fiecare număr este egal cu numărul precedent înmulțit cu o cantitate constantă numită rație. 2. (învechit) Dezvoltare (treptată), înaintare, progres.

PROGRESIE s.f. (Mat.) Șir finit de numere care derivă, după o anumită regulă, unul din celălalt. ◊ Progresie aritmetică = progresie în care fiecare termen este rezultatul adunării termenului precedent cu un număr constant, numit rația progresiei; progresie geometrică = progresie în care fiecare termen este rezultatul înmulțirii termenului precedent cu un număr constant, numit rația progresiei. [Gen. -iei, var. progresiune s.f. / cf. fr. progression, lat. progressio].

PROGRESIE s. f. 1. (mat.) șir finit de numere care derivă, după o anumită regulă, unul din celălalt. ♦ ~ aritmetică = progresie în care fiecare termen este rezultatul adunării termenului precedent cu o numită rație; ~ geometrică = progresie în care fiecare termen este rezultatul înmulțirii termenului precedent cu un număr constant, numit rație. 2. (muz.) secvență (3). (< fr. progression, lat. progressio)

PROGRESIE ~i f. Șir de numere care derivă unul din altul conform unei reguli. ◊ ~ aritmetică progresie în care fiecare termen, începând cu al doilea, este rezultatul adunării termenului precedent cu un număr constant. ~ geometrică progresie în care fiecare termen, începând cu al doilea, este rezultatul înmulțirii termenului precedent cu un număr constant. [G.-D. progresiei] /<fr. progresion, lat. progressio, ~onis

progresiune sf vz progresie

PROGRESIUNE s.f. v. progresie.

progresiune f. 1. mers înainte: cele mai multe animale sunt înzestrate cu o mișcare de progresiune; 2. fig. mers, șir neîntrerupt: progresiunea ideilor; 3. șir de numere ce derivă succesiv unele din altele după aceeaș lege: progresiune aritmetică, progresiune geometrică.

*progresiúne f. (lat. progressio, -ónis. V. a-gresiune). Mers în ainte cu pasu, acțiunea de a merge: mișcare de progresiune. Fig. Dezvoltare gradată, mers din treaptă în treaptă: progresiunea ideilor. Mat. Șir de terminĭ între care raportu aritmetic (diferența) saŭ geometric (cîtu) e constant: progresiune ascendentă, descendentă. – Și -ésie. V. rațiune.

progresie (desp. pro-gre-si-e) s. f., art. progresia (desp. -si-a), g.-d. art. progresiei; pl. progresii, art. progresiile (desp. -si-i-)

progresie (pro-gre-si-e) s. f., art. progresia (-si-a), g.-d. art. progresiei; pl. progresii, art. progresiile (-si-i-)

progresie s. f. (sil. -gre-si-e), art. progresia (sil. -si-a), g.-d. art. progresiei; pl. progresii, art. progresiile (sil. -si-i-)

progresie

PROGRESIE s. v. dezvoltare, evoluție, înaintare, mers-înainte, propășire, progres.

progresie s. v. DEZVOLTARE. EVOLUȚIE. ÎNAINTARE. MERS-ÎNAINTE. PROPĂȘIRE. PROGRES.

progresie (fr. progression; germ. Sequenz; engl. Sequence; it. sequenza), sintagmă muzicală constituită prin juxtapunerea* unei sintagme (melodice, armonice, polifonice) de nivel interior cu una sau mai multe reluări transpuse (v. transpoziție) ale sale. În structura unei p. se disting: modelul – sintagma reperabilă ale cărei dimensiuni variază în genere între 1/2 și 4 măsuri*, secvențe (II, 2), reluările transpuse ale modelului și pasul p., intervalul ascendent sau descendent, în genere constant, care separă modelul de secvența întâia și secvențele între ele. P. este utilizată ca procedeu de construcție tematică, evoluție sau dezvoltare* în special în lucrările muzicale preclasice, romantice. După constanța lor tonală, p. se clasifică în „tonale” și „modulatorii”. P. tonală conservă tonalitatea (2), afirmată prin model, precum și cantitatea intervalelor melodice sau/și armonice din care acestea se constituie, modificându-le eventual doar calitatea; p. modulatorie menține cantitatea și eventual calitatea intervalelor melodice sau/și armonice propuse prin model, părăsind tonalitatea inițială. P. armonică se mai numește și marș armonic. Sin.: Secvență (II, 1).