progresie (fr. progression; germ. Sequenz; engl. Sequence; it. sequenza), sintagmă muzicală constituită prin juxtapunerea* unei sintagme (melodice, armonice, polifonice) de nivel interior cu una sau mai multe reluări transpuse (v. transpoziție) ale sale. În structura unei p. se disting: modelul – sintagma reperabilă ale cărei dimensiuni variază în genere între 1/2 și 4 măsuri*, secvențe (II, 2), reluările transpuse ale modelului și pasul p., intervalul ascendent sau descendent, în genere constant, care separă modelul de secvența întâia și secvențele între ele. P. este utilizată ca procedeu de construcție tematică, evoluție sau dezvoltare* în special în lucrările muzicale preclasice, romantice. După constanța lor tonală, p. se clasifică în „tonale” și „modulatorii”. P. tonală conservă tonalitatea (2), afirmată prin model, precum și cantitatea intervalelor melodice sau/și armonice din care acestea se constituie, modificându-le eventual doar calitatea; p. modulatorie menține cantitatea și eventual calitatea intervalelor melodice sau/și armonice propuse prin model, părăsind tonalitatea inițială. P. armonică se mai numește și marș armonic. Sin.: Secvență (II, 1).