programator, ~oare [At: M. D. ENC. / Pl: ~i, ~oare / E: fr programmateur] 1 a Care face programe (12). 2 smf Persoană specializată în întocmirea programului (12) unui calculator.

PROGRAMATÓR, -OÁRE adj. Care programează, face programe. // s.m. și f. Specialist care întocmește programele (4) [în DN] pentru calculatoarele electronice. [Cf. fr. programmateur, it. programmatore].

PROGRAMATÓR, -OÁRE I. s. m. f. 1. specialist care se ocupă cu întocmirea programului (4) unui calculator. 2. cel care stabilește un program de radio, cinema, tv. etc. II. s. n. 1. aparat, echipament ale cărui semnale de ieșire comandă executarea unei suite de operații corespunzătoare unui program (4). 2. hârtie, tabel conținând o programare. (< fr. programmateur)

ajutór-programatór s. m. 1975 Programator adjunct v. analist-programator (din ajutor + programator)

analíst-programatór s. m. Autor de programe aplicative de computer ◊ „A fost elaborată o monografie a profesiei de analist-programator, lucrare care oferă totodată o metodologie de analiză psihotehnică privind rezolvarea unor teste de aptitudini. Specialiștii lucrează de asemenea la definitivarea monografiilor de ajutor-programator, operator la calculator, precum și operator-perforator de cartele.” R.l. 11 VIII 75 p. 2 (din analist + programator, după fr. analyste-programmeur; DMN 1966)

programatór, -toáre s. m. f. și adj. (inform.) ♦ 1. Persoană însărcinată cu alcătuirea de programare pentru computer ◊ „Câteva tinere programatoare – cu copii mici – și-au instalat în camere echipamente terminale pentru ca, după ce-și adorm copiii, să poată intra în legătură cu calculatoarele în vederea testării unor programe.” R.l. 15 VII 76 p. 6. ◊ „Programarea unui calculator este o specialitate anume. Dar care programator să fi făcut treaba asta pentru noi fără să cunoască ce are de făcut instalația noastră?” Sc. 20 V 79 p. 2. ◊ „Condiții: studii superioare, vechime în domeniu și programator calculatoare minim 5 ani.” Ev.z. 12 I 95 p. 7; v. și fotozaț. ♦ 2. Mecanism de programare v. microprocesor (1976) (din it. programmatore; cf. fr. programm[at]eur, DMN 1950; DT; DEX, DN3 – sens 1)

PROGRAMATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană specializată în alcătuirea programelor pentru calculatoarele electronice. /<fr. programateur

programatór (pro-gra-) adj. m., s. m., pl. programatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. programatoáre

programatór s. m., adj. m. (sil. -gra-), pl. programatóri; f. sg. și pl. programatoáre, g.-d. sg. art. programatoárei