programator, -toare s. m. f. și adj. (inform.) ♦ 1. Persoană însărcinată cu alcătuirea de programare pentru computer ◊ „Câteva tinere programatoare – cu copii mici – și-au instalat în camere echipamente terminale pentru ca, după ce-și adorm copiii, să poată intra în legătură cu calculatoarele în vederea testării unor programe.” R.l. 15 VII 76 p. 6. ◊ „Programarea unui calculator este o specialitate anume. Dar care programator să fi făcut treaba asta pentru noi fără să cunoască ce are de făcut instalația noastră?” Sc. 20 V 79 p. 2. ◊ „Condiții: studii superioare, vechime în domeniu și programator calculatoare minim 5 ani.” Ev.z. 12 I 95 p. 7; v. și fotozaț. ♦ 2. Mecanism de programare v. microprocesor (1976) (din it. programmatore; cf. fr. programm[at]eur, DMN 1950; DT; DEX, DN3 – sens 1)