12 definiții pentru progenitură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROGENITÚRĂ, progenituri, s. f. Vlăstar, urmaș, odraslă; pui de animal. – Din fr. progéniture.

PROGENITÚRĂ, progenituri, s. f. Vlăstar, urmaș, odraslă; pui de animal. – Din fr. progéniture.

progenitu sf [At: HELIADE, O. I, 386 / Pl: ~ri / E: fr progéniture] 1 Totalitate a puilor unui animal. 2 Pui al unui animal Si: prăsilă, (rar) plod, (rar) prăsitură. 3 (Fam; prt) Totalitate a fiilor și fiicelor unei persoane Si: copil, odraslă. 4 Urmaș.

PROGENITÚRĂ, progenituri, s. f. (Uneori cu sens colectiv) Vlăstar, urmaș, odraslă; (vorbind despre animale) pui; prăsilă. Tatăl înțelegea, ca multă lume respectuoasă de cultură, să-și pedepsească progenitura cînd nu învăța. CĂLINESCU, E. 24. [La insecte] părinții nu-și cunosc progenitura. C. PETRESCU, Î. I 14. (Ironic) O, te-admir progenitură de origine romană. EMINESCU, O. I 151.

PROGENITÚRĂ s.f. Vlăstar, urmaș; (la animale) pui, prăsilă. [< fr. progéniture].

PROGENITÚRĂ s. f. vlăstar, urmaș, odraslă, pui al unui animal. (< fr. progéniture)

PROGENITÚRĂ ~i f. 1) Copil care descinde dintr-o familie; urmaș; vlăstar. 2) Animal sau grup de animale tinere în raport cu animalele care le-au născut. /<fr. progéniture

progenitură f. 1. copiii oamenilor, urmași: progenitură de origină romană EM.; 2. puii animalelor.

*progenitúră f., pl. ĭ (fr. progéniture, d. lat. progignere, progénitum, a naște. V. primogenitură, gen). Copiiĭ omuluĭ, puiĭ animalelor: o progenitură sănătoasă. Neam, vlăstar: o, te-admir progenitură de origine romană! (Em.). V. porodiță.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

progenitu s. f., g.-d. art. progeniturii; pl. progenituri

progenitúră s. f., g.-d. art. progenitúrii; pl. progenitúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PROGENITÚRĂ s. 1. v. urmaș. 2. v. copil. 3. v. pui.

PROGENITU s. 1. coborîtor, descendent, odraslă, scoborîtor, urmaș, viță, vlăstar, (pop. și fam.) prăsilă, (înv. și reg.) rămășiță, (prin Transilv.) porodiță, (înv.) mărădic, rod, sămînță, semințenie, seminție, următor. (~ de domn.) 2. copil, odraslă, vlăstar, (pop. și fam.) prăsilă, (înv.) naștere. (Asta e ~ lui Popescu.) 3. prăsilă, pui, (Mold.) țînc, (înv.) prăsitură. (Pisica cu ~ ei.)

Intrare: progenitură
progenitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • progenitu
  • progenitura
plural
  • progenituri
  • progeniturile
genitiv-dativ singular
  • progenituri
  • progeniturii
plural
  • progenituri
  • progeniturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

progenitu, progeniturisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.