progadie sf [At: (cca 1800) IORGA, S. D. XV, 312 / V: podradie, pogradă, pograde, pogradie, prodgade, ~gadă, ~gade, ~grade, ~gradie, vrogadie / Pl: ~ii / E: slv подъградиѥ] 1 Curte a unei biserici folosită ca cimitir. 2-3 (Pex) Cimitir (pe lângă o biserică).

progadie f. Tr. cimitir: floricică ’nflorită ’n progadie răsărită POP. [Și pogradă (v. ogradă)].

progádie, V. pogradie.

podradie sf vz progadie

pogradă sf vz progadie

pograde sf vz progadie

pogradie sf vz progradie

prodgade sf vz progadie

progadă sf vz progadie

progade sf vz progadie

prograde sf vz progadie

progradie sf vz progadie

pográdie f. (vsl. rus. *pográdie, sîrb. -ağe, suburbie. V. o-gradă). Trans. Cimitir. – Și -áde, pl. ăzĭ. În Ban. progádie.

progadie s. f., g.-d. art. progadiei; pl. progadii

PROGADIE s. v. cimitir.

progadie s. v. CIMITIR.

pogradie (-ii), s. f. – (Înv. și Trans.) Cimitir. – Var. Banat progradie, Munt. progradie. Sb. prograde (Scriban).

progade, progăzi, (progadie), s.n. – (reg.; înv.) Cimitirul din curtea bisericii; țințirim. – Din vsl. podgradije „suburbie” (Frățilă, MDA).

progade, -ăzi, (progadie), s.n. – Cimitirul din curtea bisericii; țințirim. – Din sl. podgradi (MDA).

progadie, progadii s. f. (Reg.) Curte a unei biserici, folosită mai ales ca cimitir; p. ext. cimitir (pe lângă o biserică). – Din sl. podŭgradnije.