progadie Cuvîntul apare sub formele progadie, pogradie și pograde, în dicționare; sub forma progade, în Lex. Reg., p. 21 (din Maramureș ; în aceeași culegere apare și progradie, p. 93, din Făgăraș). Un corespondent din Banat îmi comunică forma locală progage. Alte variante au fost adunate de I. Pătruț, „Cercetări de lingvistică”, II (1957), p. 295, unde sînt discutate și respinse etimologiile anterioare. Pătruț ia ca punct de plecare v. sl. подъградиѥ „suburbium”. Cred că ar trebui să ne gîndim și la v. sl. проградиѥ „Suburbium”. Diversele variante fonetice se explică ușor dacă avem în vedere structura complicată a cuvîntului slav. Cuvîntul romînesc înseamnă „cimitir”. Pătruț (p. 296) explică înțelesul pornind de la acela de „suburbie”, „mahala”. Cred că mai curînd ar trebui să pornim de la "loc în imediata apropiere a orașului$, trecerea la sensul romînesc fiind datorată unui eufemism, care pare normal, dată fiind noțiunea în cauză.