PROFÍT, profituri, s. n. Ceea ce reprezintă un folos (material sau spiritual) pentru cineva sau ceva; câștig, beneficiu, avantaj. ♦ (Ec.) Venit care revine proprietarilor capitalului investit într-o întreprindere. ♦ Spec. (Ec.) Beneficiu obținut de o întreprindere. – Din fr. profit, germ. Profit.

PROFÍT, profituri, s. n. Ceea ce reprezintă un folos (material sau spiritual) pentru cineva sau ceva; câștig, beneficiu, avantaj. (Economie) Venitul adus de capitalul utilizat într-o întreprindere, reprezentând diferența dintre încasările efective și totalul cheltuielilor aferente. ♦ Spec. (Economie) Beneficiu obținut de o întreprindere. – Din fr. profit, germ. Profit.

PROFÍT, profituri, s. n. 1. Ceea ce reprezintă folos, cîștig, beneficiu. Profitul vînzătorului. ◊ Loc. prep. În profitul (cuiva) = în folosul, în beneficiul (cuiva). Operele lui să se vîndă în profitul urmașilor. NEGRUZZI, S.I 336. ◊ Expr. (Familiar) Un ce profit = un oarecare profit. Bine că n-am fost în București pe vremea aia! Cum sînt eu nevricoasă... (Leonida:) – Ba nu zi asta; puteai trage un ce profit. CARAGIALE, O. I 90. 2. Venitul capitalistului care are ca izvor plusvaloarea realizată din munca neplătită a salariaților. Profit mediu. Profit maxim.

profít s. n., pl. profíturi

PROFÍT s. 1. v. avantaj. 2. v. câștig. 3. afacere, avantaj, chilipir, câștig, folos, pricopseală, (Transilv. și Maram.) haznă, (fam. și ir.) scofală. (Nu e nici un ~ să...)

Profit ≠ pagubă

PROFÍT s.n. 1. Câștig, folos, beneficiu. 2. Venitul care are ca izvor plusvaloarea. [< fr. profit, it. profitto].

PROFÍT s. n. 1. câștig, folos. 2. beneficiu reprezentând diferența dintre activul și pasivul unei întreprinderi comerciale; plusvaloarea privită ca un rezultat al întregului capital investit. (< fr. profit, germ. Profit)

PROFÍT ~uri n. Venit material sau spiritual; câștig; folos; beneficiu; avantaj. /<fr. profit, germ. Profit

profit n. folos.

1) *profít n., pl. urĭ (fr. profit, it. profitto. V. profit 2). Folos, cîștig. V. perdere, pagubă.

2) *profít, a -á v. intr. (fr. profiter d. profit, profit [lat. profectus, folos, care vine d. profícere, a folosi, compus al luĭ fácere]; it. profittare). Folosesc, cîștig, mă aleg cu ceva: am profitat din această călătorie, că m’am întors și cu banĭ, și cu multe învățate. A profita de ocaziune, a nu perde ocaziunea.

PROFITÁ, profít, vb. I. Intranz. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de ») A trage un profit, a avea un folos din..., a se alege cu... Am profitat de ocazie și m-am dus la birt în colț să mănînc ceva. CARAGIALE, O. I 198. Voi profita negreșit de zilele viforoase pentru ca să mă pun pe lucru. ALECSANDRI, S. 118. De indulgența mea acum să profitați. ALEXANDRESCU, M. 184. ♦ (Depreciativ) A urmări un folos în orice împrejurare, a căuta un cîștig personal fără a ține seama de interesele altora.

profitá (a ~) vb., ind. prez. 3 profítă

PROFITÁ vb. 1. v. câștiga. 2. v. beneficia.

PROFITÁ vb. I. intr. A trage un profit, un avantaj, un folos din ceva; a câștiga. ♦ (Depr.) A urmări un folos în orice împrejurare. [P.i. profít. / < fr. profiter, it. profittare].

PROFITÁ vb. intr. a trage un profit, un avantaj; a câștiga. ◊ (depr.) a urmări un folos în orice împrejurare. (< fr. profiter)

A PROFITÁ profít intranz. A obține un profit; a trage un folos (neținând cont de interesele altora). /<fr. profiter

profità v. 1. a trage profit: a profita de ocaziune; 2. a fi de folos; 3. fig. a face progrese, a înainta într’o știință.