PROFÍT, profituri, s. n. Ceea ce reprezintă un folos (material sau spiritual) pentru cineva sau ceva; câștig, beneficiu, avantaj. ♦ (Ec.) Venit care revine proprietarilor capitalului investit într-o întreprindere. ♦ Spec. (Ec.) Beneficiu obținut de o întreprindere. – Din fr. profit, germ. Profit.

profit² sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) ~fet / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: fr profit, ger Profit, it profitto] 1 Ceea ce reprezintă un folos material sau spiritual pentru cineva sau ceva Si: avantaj, beneficiu, câștig, folos, (înv) priință. 2 (Îlp) În ~ul (cuiva) În interesul material sau spiritual al cuiva. 3 (Fam; îae) Un ce ~ Un oarecare beneficiu. 4 (Ecp; spc) Formă transformată a plusvalorii, reprezentând beneficiul capitalistului. 5 (Ecn; îs) ~ mijlociu Parte a plusvalorii creată în societate care revine fiecărui capitalist proporțional cu mărimea capitalului avansat. 6 (Ecn; îs) ~ comercial Parte a plusvalorii creată în sfera productivă.

profit¹ sm vz profet¹

PROFÍT, profituri, s. n. Ceea ce reprezintă un folos (material sau spiritual) pentru cineva sau ceva; câștig, beneficiu, avantaj. (Economie) Venitul adus de capitalul utilizat într-o întreprindere, reprezentând diferența dintre încasările efective și totalul cheltuielilor aferente. ♦ Spec. (Economie) Beneficiu obținut de o întreprindere. – Din fr. profit, germ. Profit.

PROFÍT, profituri, s. n. 1. Ceea ce reprezintă folos, cîștig, beneficiu. Profitul vînzătorului. ◊ Loc. prep. În profitul (cuiva) = în folosul, în beneficiul (cuiva). Operele lui să se vîndă în profitul urmașilor. NEGRUZZI, S.I 336. ◊ Expr. (Familiar) Un ce profit = un oarecare profit. Bine că n-am fost în București pe vremea aia! Cum sînt eu nevricoasă... (Leonida:) – Ba nu zi asta; puteai trage un ce profit. CARAGIALE, O. I 90. 2. Venitul capitalistului care are ca izvor plusvaloarea realizată din munca neplătită a salariaților. Profit mediu. Profit maxim.

PROFÍT s.n. 1. Câștig, folos, beneficiu. 2. Venitul care are ca izvor plusvaloarea. [< fr. profit, it. profitto].

PROFÍT s. n. 1. câștig, folos. 2. beneficiu reprezentând diferența dintre activul și pasivul unei întreprinderi comerciale; plusvaloarea privită ca un rezultat al întregului capital investit. (< fr. profit, germ. Profit)

PROFÍT ~uri n. Venit material sau spiritual; câștig; folos; beneficiu; avantaj. /<fr. profit, germ. Profit

profit n. folos.

2) *profít, a -á v. intr. (fr. profiter d. profit, profit [lat. profectus, folos, care vine d. profícere, a folosi, compus al luĭ fácere]; it. profittare). Folosesc, cîștig, mă aleg cu ceva: am profitat din această călătorie, că m’am întors și cu banĭ, și cu multe învățate. A profita de ocaziune, a nu perde ocaziunea.

1) *profít n., pl. urĭ (fr. profit, it. profitto. V. profit 2). Folos, cîștig. V. perdere, pagubă.

profet² sn vz profit²

profita vi [At: HELIADE, D. J. 147/21 / Pzi: profit, (înv) ~tez / E: fr profiter] 1 (Udp „de”) A avea un profit² (1) Si: a beneficia, (îvr) a profitui. 2 A folosi un prilej pentru a beneficia de ceva, pentru a face ceva. 3 (Rar; ccd) A aduce cuiva profit² (1).

PROFITÁ, profít, vb. I. Intranz. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de ») A trage un profit, a avea un folos din..., a se alege cu... Am profitat de ocazie și m-am dus la birt în colț să mănînc ceva. CARAGIALE, O. I 198. Voi profita negreșit de zilele viforoase pentru ca să mă pun pe lucru. ALECSANDRI, S. 118. De indulgența mea acum să profitați. ALEXANDRESCU, M. 184. ♦ (Depreciativ) A urmări un folos în orice împrejurare, a căuta un cîștig personal fără a ține seama de interesele altora.

PROFITÁ vb. I. intr. A trage un profit, un avantaj, un folos din ceva; a câștiga. ♦ (Depr.) A urmări un folos în orice împrejurare. [P.i. profít. / < fr. profiter, it. profittare].

PROFITÁ vb. intr. a trage un profit, un avantaj; a câștiga. ◊ (depr.) a urmări un folos în orice împrejurare. (< fr. profiter)

A PROFITÁ profít intranz. A obține un profit; a trage un folos (neținând cont de interesele altora). /<fr. profiter

profità v. 1. a trage profit: a profita de ocaziune; 2. a fi de folos; 3. fig. a face progrese, a înainta într’o știință.

profit s. n., pl. profituri

profit s. n., pl. profituri

profít s. n., pl. profíturi

profita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. profit, 2 sg. profiți, 3 profită; conj. prez. 1 sg. să profit, 3 să profite

profita (a ~) vb., ind. prez. 3 profită

profitá vb., ind. prez. 1 sg. profít, 3 sg. și pl. profítă

PROFÍT s. 1. v. avantaj. 2. v. câștig. 3. afacere, avantaj, chilipir, câștig, folos, pricopseală, (Transilv. și Maram.) haznă, (fam. și ir.) scofală. (Nu e nici un ~ să...)

PROFIT s. 1. avantaj, beneficiu, cîștig, folos, (înv. și reg.) seamă, (înv.) folosință, (înv., în Transilv.) dobîndă, (fig.) rod. (Ai vreun ~ din asta?) 2. beneficiu, cîștig, venit, (prin Transilv.) mirișug, (înv.) ghelir, product, spor, (reg. fig.) mană. (~ net într-o afacere.) 3. afacere, avantaj, chilipir, cîștig, folos, pricopseală, (Transilv. și Maram.) haznă, (fam. și ir.) scofală. (Nu e nici un ~ să...)

Profit ≠ pagubă

PROFITÁ vb. 1. v. câștiga. 2. v. beneficia.

PROFITA vb. 1. a beneficia, a cîștiga, a folosi. (El nu ~ nimic din asta?) 2. a beneficia, a se bucura, a se folosi. (A ~ de ajutorul cuiva, de cîteva zile libere etc.) erată

PROFÍT (< fr., germ., it.) s. n. Folos, câștig, beneficiu. ♦ Venitul care revine proprietarilor capitalului investit într-o afacere. ♦ (CONT.) Diferența pozitivă dintre veniturile realizate de o societate comercială, într-o anumită perioadă, și cheltuielile aferente veniturilor; pentru o singură tranzacție, p. este diferența pozitivă dintre prețul de vânzare al unui activ (corporal, necorporal, financiar) și prețul la care a fost achiziționat. ◊ P. impozabil = p. dintr-o anumită perioadă, determinat în concordanță cu regulile stabilite de autoritatea fiscală, pe baza cărora impozitul pe p. este plătibil. P. net = p. brut minus impozitul pe p. impozabil.