2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROFÍT, profituri, s. n. Ceea ce reprezintă un folos (material sau spiritual) pentru cineva sau ceva; câștig, beneficiu, avantaj. ♦ (Ec.) Venit care revine proprietarilor capitalului investit într-o întreprindere. ♦ Spec. (Ec.) Beneficiu obținut de o întreprindere. – Din fr. profit, germ. Profit.

profit2 sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) ~fet / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: fr profit, ger Profit, it profitto] 1 Ceea ce reprezintă un folos material sau spiritual pentru cineva sau ceva Si: avantaj, beneficiu, câștig, folos, (înv) priință. 2 (Îlp) În ~ul (cuiva) În interesul material sau spiritual al cuiva. 3 (Fam; îae) Un ce ~ Un oarecare beneficiu. 4 (Ecp; spc) Formă transformată a plusvalorii, reprezentând beneficiul capitalistului. 5 (Ecn; îs) ~ mijlociu Parte a plusvalorii creată în societate care revine fiecărui capitalist proporțional cu mărimea capitalului avansat. 6 (Ecn; îs) ~ comercial Parte a plusvalorii creată în sfera productivă.

PROFÍT, profituri, s. n. Ceea ce reprezintă un folos (material sau spiritual) pentru cineva sau ceva; câștig, beneficiu, avantaj. (Economie) Venitul adus de capitalul utilizat într-o întreprindere, reprezentând diferența dintre încasările efective și totalul cheltuielilor aferente. ♦ Spec. (Economie) Beneficiu obținut de o întreprindere. – Din fr. profit, germ. Profit.

PROFÍT, profituri, s. n. 1. Ceea ce reprezintă folos, cîștig, beneficiu. Profitul vînzătorului.Loc. prep. În profitul (cuiva) = în folosul, în beneficiul (cuiva). Operele lui să se vîndă în profitul urmașilor. NEGRUZZI, S.I 336. ◊ Expr. (Familiar) Un ce profit = un oarecare profit. Bine că n-am fost în București pe vremea aia! Cum sînt eu nevricoasă... (Leonida:)Ba nu zi asta; puteai trage un ce profit. CARAGIALE, O. I 90. 2. Venitul capitalistului care are ca izvor plusvaloarea realizată din munca neplătită a salariaților. Profit mediu. Profit maxim.

PROFÍT s.n. 1. Câștig, folos, beneficiu. 2. Venitul care are ca izvor plusvaloarea. [< fr. profit, it. profitto].

PROFÍT s. n. 1. câștig, folos. 2. beneficiu reprezentând diferența dintre activul și pasivul unei întreprinderi comerciale; plusvaloarea privită ca un rezultat al întregului capital investit. (< fr. profit, germ. Profit)

PROFÍT ~uri n. Venit material sau spiritual; câștig; folos; beneficiu; avantaj. /<fr. profit, germ. Profit

2) *profít, a v. intr. (fr. profiter d. profit, profit [lat. profectus, folos, care vine d. profícere, a folosi, compus al luĭ fácere]; it. profittare). Folosesc, cîștig, mă aleg cu ceva: am profitat din această călătorie, că m’am întors și cu banĭ, și cu multe învățate. A profita de ocaziune, a nu perde ocaziunea.

1) *profít n., pl. urĭ (fr. profit, it. profitto. V. profit 2). Folos, cîștig. V. perdere, pagubă.

PROFITÁ, profít, vb. I. Intranz. A avea un profit, a beneficia; a folosi prilejul, ocazia pentru a beneficia de ceva. ♦ (Depr.) A urmări un folos în orice împrejurare, a căuta să obțină cu orice preț un câștig personal (fără a ține seamă de interesele altora). – Din fr. profiter.

PROFITÁ, profít, vb. I. Intranz. A avea un profit, a beneficia; a folosi prilejul, ocazia pentru a beneficia de ceva. ♦ (Depr.) A urmări un folos în orice împrejurare, a căuta să obțină cu orice preț un câștig personal (fără a ține seamă de interesele altora). – Din fr. profiter.

profita vi [At: HELIADE, D. J. 147/21 / Pzi: profit, (înv) ~tez / E: fr profiter] 1 (Udp „de”) A avea un profit2 (1) Si: a beneficia, (îvr) a profitui. 2 A folosi un prilej pentru a beneficia de ceva, pentru a face ceva. 3 (Rar; ccd) A aduce cuiva profit2 (1).

PROFITÁ, profít, vb. I. Intranz. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de ») A trage un profit, a avea un folos din..., a se alege cu... Am profitat de ocazie și m-am dus la birt în colț să mănînc ceva. CARAGIALE, O. I 198. Voi profita negreșit de zilele viforoase pentru ca să mă pun pe lucru. ALECSANDRI, S. 118. De indulgența mea acum să profitați. ALEXANDRESCU, M. 184. ♦ (Depreciativ) A urmări un folos în orice împrejurare, a căuta un cîștig personal fără a ține seama de interesele altora.

PROFITÁ vb. I. intr. A trage un profit, un avantaj, un folos din ceva; a câștiga. ♦ (Depr.) A urmări un folos în orice împrejurare. [P.i. profít. / < fr. profiter, it. profittare].

PROFITÁ vb. intr. a trage un profit, un avantaj; a câștiga. ◊ (depr.) a urmări un folos în orice împrejurare. (< fr. profiter)

A PROFITÁ profít intranz. A obține un profit; a trage un folos (neținând cont de interesele altora). /<fr. profiter

profità v. 1. a trage profit: a profita de ocaziune; 2. a fi de folos; 3. fig. a face progrese, a înainta într’o știință.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

profít s. n., pl. profíturi

arată toate definițiile

Intrare: profit
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • profit
  • profitul
  • profitu‑
plural
  • profituri
  • profiturile
genitiv-dativ singular
  • profit
  • profitului
plural
  • profituri
  • profiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: profita
verb (V3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • profita
  • profitare
  • profitat
  • profitatu‑
  • profitând
  • profitându‑
singular plural
  • profi
  • profitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • profit
(să)
  • profit
  • profitam
  • profitai
  • profitasem
a II-a (tu)
  • profiți
(să)
  • profiți
  • profitai
  • profitași
  • profitaseși
a III-a (el, ea)
  • profi
(să)
  • profite
  • profita
  • profită
  • profitase
plural I (noi)
  • profităm
(să)
  • profităm
  • profitam
  • profitarăm
  • profitaserăm
  • profitasem
a II-a (voi)
  • profitați
(să)
  • profitați
  • profitați
  • profitarăți
  • profitaserăți
  • profitaseți
a III-a (ei, ele)
  • profi
(să)
  • profite
  • profitau
  • profita
  • profitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)