3 intrări
31 de definiții

Explicative DEX

PORFIRIU, -IE, porfirii, adj. De culoarea purpurei; roșu-aprins; purpuriu, vișiniu, stacojiu. – Porfiră1 + suf. -iu.

PORFIRIU, -IE, porfirii, adj. De culoarea purpurei; roșu-aprins; purpuriu, vișiniu, stacojiu. – Porfiră1 + suf. -iu.

PROFIR, -Ă, profiri, -e, adj. (Rar; mai ales despre vin) De culoare roșie-deschis, trandafiriu; profiriu. – Din ngr. profirus „purpură”.

PROFIRIU, -IE, profirii, adj. (Mai ales despre vin) Profir. ♦ (Substantivat, n.) Vin de culoare roșie-deschis. – Profir + suf. -iu. Cf. profiriu.

porfiriu, ~ie [At: IST. CAROL XII, 38v/15 / V: prof~, (reg) prohiriu / Pl: ~ii / E: profir2 + -iu] 1 sn (Îrg) De culoarea purpurei Si: purpuriu, stacojiu, vișiniu. 2-3 sn, am (Îf profiriu) (Vin) de culoare roșu deschis.

profiriu, ~ie a vz porfiriu

PROFIR, -Ă, profiri, -e, adj. (Mai ales despre vin) De culoare roșu-deschis, trandafirie; profiriu. – Din ngr. profírus „purpură”.

PROFIRIU, -IE, profirii, adj. (Mai ales despre vin) Profir. ♦ (Substantivat, n.) Vin de culoare roșu-deschis. – Profir + suf. -iu. Cf. profir.

PORFIRIU, -IE, porfirii, adj. Roșu-aprins, de culoarea purpurei; purpuriu, stacojiu, vișiniu. Vin porfiriu.

PROFIR, -Ă, profiri, -e, adj. (Învechit și arhaizant; de obicei despre vinuri) Trandafiriu, roșu-deschis. Din cînd în cînd, bătrînul îi umplea paharul cu vinul profir. SADOVEANU, O. IV 14. Mihnea mergea și gusta, din bute în bute, vinurile... pelinurile stifoase și profire. ODOBESCU, S. A. 99. – Accentuat și: profir.

PROFIRIU, -IE, profirii, adj. (învechit) Profir. Culoare profirie. ♦ (Substantivat, n.) Vin de culoare roșie-deschisă. O oca de profiriu turbat!zise iar Stoica, îndreptîndu-se către Nicoli. SANDU-ALDEA, D. N. 163.

PORFIRIU ~e (~i) înv. Care este de culoarea porfirei. /porfir + suf. ~iu

PROFIR ~ă (~i, ~e) (mai ales despre vin) Care este de culoare roșu-deschis. /<ngr. profira

PROFIRIU ~ie (~ii) v. PROFIR. /profir + suf. ~iu

profir n. vin roșcat obținut din amestecul vinului alb cu cel negru: butoiaș cu profir vechiu. ║ a. pelinuri profire OD. [V. profiră].

prófir, -ă adj. (îld. pórfir, d. ngr. porfýrios, vgr. porphýreios și -reos, d. porphýra, porfiră, purpură). Roș între cărămiziŭ și cîrmîziŭ: vin profir, poamă profiră. S. n. Vin profir: ĭa toarnă niște profir! – Fals -riŭ. V. marmanziŭ.

Ortografice DOOM

porfiriu (purpuriu) adj. m., f. porfirie; pl. m. și f. porfirii

profir1 (rar) adj. m., pl. profiri; f. profi, pl. profire

profiriu (trandafiriu) adj. m., f. profirie; pl. m. și f. profirii

porfiriu (roșu-aprins) adj. m., f. porfirie; pl. m. și f. porfirii

profir (rar) adj. m., pl. profiri; f. profiră, pl. profire

profiriu (roșu-deschis) adj. m., f. profirie; pl. m. și f. profirii

porfiriu (roșu-aprins) adj. m., f. porfirie; pl. m. și f. porfirii

profir adj. m., pl. profiri; f. sg. profiră, pl. profire

profiriu (roșu-deschis) adj. m., f. profirie; pl. m. și f. profirii

Sinonime

PORFIRIU adj. v. purpuriu, vișiniu.

PROFIR adj. v. trandafiriu.

PROFIRIU adj. v. trandafiriu.

porfiriu adj. v. PURPURIU. VIȘINIU.

profir adj. v. TRANDAFIRIU.

profiriu adj. v. TRANDAFIRIU.

Intrare: porfiriu
porfiriu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porfiriu
  • porfiriul
  • porfiriu‑
  • porfirie
  • porfiria
plural
  • porfirii
  • porfiriii
  • porfirii
  • porfiriile
genitiv-dativ singular
  • porfiriu
  • porfiriului
  • porfirii
  • porfiriei
plural
  • porfirii
  • porfiriilor
  • porfirii
  • porfiriilor
vocativ singular
plural
profiriu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • profiriu
  • profiriul
  • profiriu‑
  • profirie
  • profiria
plural
  • profirii
  • profiriii
  • profirii
  • profiriile
genitiv-dativ singular
  • profiriu
  • profiriului
  • profirii
  • profiriei
plural
  • profirii
  • profiriilor
  • profirii
  • profiriilor
vocativ singular
plural
Intrare: profir (adj.)
profir1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • profir
  • profirul
  • profiru‑
  • profi
  • profira
plural
  • profiri
  • profirii
  • profire
  • profirele
genitiv-dativ singular
  • profir
  • profirului
  • profire
  • profirei
plural
  • profiri
  • profirilor
  • profire
  • profirelor
vocativ singular
plural
Intrare: profiriu
profiriu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • profiriu
  • profiriul
  • profiriu‑
  • profirie
  • profiria
plural
  • profirii
  • profiriii
  • profirii
  • profiriile
genitiv-dativ singular
  • profiriu
  • profiriului
  • profirii
  • profiriei
plural
  • profirii
  • profiriilor
  • profirii
  • profiriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

porfiriu, porfirieadjectiv

etimologie:

profir, profiadjectiv

  • 1. rar (Mai ales despre vin) De culoare roșie-deschis. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Din cînd în cînd, bătrînul îi umplea paharul cu vinul profir. SADOVEANU, O. IV 14. DLRLC
    • format_quote Mihnea mergea și gusta, din bute în bute, vinurile... pelinurile stifoase și profire. ODOBESCU, S. A. 99. DLRLC
etimologie:

profiriu, profirieadjectiv

  • 1. Mai ales despre vin: profir, trandafiriu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Culoare profirie. DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat neutru Vin de culoare roșie-deschis. DEX '09 DLRLC
      • format_quote O oca de profiriu turbat! – zise iar Stoica, îndreptîndu-se către Nicoli. SANDU-ALDEA, D. N. 163. DLRLC
etimologie:
  • Profir + -iu. DEX '98 DEX '09
  • cf. profiriu DEX '09
  • cf. profir DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.