PROFIR, -Ă, profiri, -e, adj. (Învechit și arhaizant; de obicei despre vinuri) Trandafiriu, roșu-deschis. Din cînd în cînd, bătrînul îi umplea paharul cu vinul profir. SADOVEANU, O. IV 14. Mihnea mergea și gusta, din bute în bute, vinurile... pelinurile stifoase și profire. ODOBESCU, S. A. 99. – Accentuat și: profir.