19 definiții pentru profesie / profesiune profesiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROFÉSIE, profesii, s. f. 1. Ocupație, îndeletnicire cu caracter permanent, pe care o exercită cineva în baza unei calificări corespunzătoare; complex de cunoștințe teoretice și de deprinderi practice care definesc pregătirea cuiva; meserie. 2. (În sintagma) Profesiune de credință = declarație publică pe care o face cineva cu privire la principiile sau la convingerile sale. [Var.: profesiúne s. f.] – Din fr. profession.

PROFÉSIE s. f. v. profesiune.

PROFÉSIE s. f. elem. profesiune.

PROFESIÚNE, profesiuni, s. f. 1. Ocupație, îndeletnicire cu caracter permanent, pe care o exercită cineva în baza unei calificări corespunzătoare; complex de cunoștințe teoretice și de deprinderi practice care definesc pregătirea cuiva; meserie. 2. (În sintagma) Profesiune de credință = declarație publică pe care o face cineva cu privire la principiile sau la convingerile sale. [Pr.: -si-u-.Var.: profésie s. f.] – Din fr. profession.

PROFESIÚNE, profesiuni, s. f. 1. (Și în forma profesie) Ocupație cu caracter permanent, pe care o exercită cineva în baza unei calificări; meserie, îndeletnicire din care trăiește cineva. Profesia de cercetător e în primul rînd una de răbdare... de calm. BARANGA, I. 153. Femeile sînt libere să-și aleagă azi orice profesie. SAHIA, U.R.S.S. 110. În profesia mea de hirurg, am făcut și am văzut grele și dureroase operații. NEGRUZZI, S. I 295. Profesiune liberă v. liber. Expr. De profesiune... == în ceea ce privește profesiunea. Era de profesiune medic. 2. (Învechit; în expr.) Profesiune de credință = declarație publică pe care o face cineva cu privire la principiile sau convingerile sale (morale, politice etc.). Vom espune profesiunea noastră de credință și sînt convins că vom cîștiga multe voturi. ALECSANDRI, T. 1653. – Variantă: profésie s. f.

PROFESIÚNE s.f. 1. Meserie, îndeletnicire, ocupație. 2. Profesiune de credință = declarație publică făcută de cineva asupra convingerilor pe care le are. [Var. profesie s.f. / cf. fr. profession, lat. professio].

PROFESIÚNE/PROFÉSIE s. f. 1. activitate cu caracter permanent desfășurată de cineva în baza unei calificări; meserie, îndeletnicire, ocupație. 2. ~ de credință = declarație publică făcută de cineva asupra principiilor sau convingerilor sale (morale, politice etc.). (< fr. profession, lat. professio)

PROFESIÚNE ~i f. Activitate de muncă bazată pe anumite cunoștințe teoretice și pe deprinderi practice; carieră. ~ de medic. ~ de agronom. Sudor de ~.De ~ a) profesionist; b) după pregătirea sa; după studiile pe care le are. ~ liberă profesie bazată pe munca intelectuală și exercitată de persoane neaflate în serviciu plătit (scriitori, pictori etc.). [G.-D. profesiunii; Sil. -si-u-; Var. profésie] /<fr. profession

profesi(un)e f. 1. declarațiune publică: profesiune de credință; 2. stare, ocupațiune: profesiune de librar.

*profesiúne f. (lat. professio, -ónis. V. confesiune). Declarațiune publică: a face o profesiune de credință. Ocupațiune, activitate pin care-țĭ cîștigĭ existența (vorbind de ocupațiunile maĭ înalte, ca profesoratu, medicina, avocatura, magistratura, ingineria, ofițeria): a exercita o profesiune (V. meserie). De profesiune, pin exercițiŭ: un pianist de profesiune. A face profesiune de, a te lăuda cu, a te da drept: a face profesiune de onestitate. – Și -ésie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!profésie (meserie) (-si-e) s. f., art. profésia (-si-a), g.-d. art. profésiei; pl. profésii, art. profésiile (-si-i-)

!profesiúne (în ~ de credință) (-si-u-) s. f., g.-d. art. profesiúnii; pl. profesiúni

profesiúne (sil. -si-u-)/profésie (sil. -si-e) s. f., g.-d. art. profesiúnii/profésiei; pl. profesiúni/profésii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROFESIUNE s. îndeletnicire, meserie, ocupație, (înv. și reg.) meșterie, (Mold.) breaslă, (Transilv.) lefterie, (înv.) cin, marafet. (Ce ~ are în prezent?)

Intrare: profesie / profesiune
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • profesie
  • profesia
plural
  • profesii
  • profesiile
genitiv-dativ singular
  • profesii
  • profesiei
plural
  • profesii
  • profesiilor
vocativ singular
plural
profesiune substantiv feminin
  • silabație: -si-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • profesiune
  • profesiunea
plural
  • profesiuni
  • profesiunile
genitiv-dativ singular
  • profesiuni
  • profesiunii
plural
  • profesiuni
  • profesiunilor
vocativ singular
plural

profesie / profesiune profesiune

  • 1. Ocupație, îndeletnicire cu caracter permanent, pe care o exercită cineva în baza unei calificări corespunzătoare; complex de cunoștințe teoretice și de deprinderi practice care definesc pregătirea cuiva.
    exemple
    • Profesia de cercetător e în primul rînd una de răbdare... de calm. BARANGA, I. 153.
      surse: DLRLC
    • Femeile sînt libere să-și aleagă azi orice profesie. SAHIA, U.R.S.S. 110.
      surse: DLRLC
    • În profesia mea de hirurg, am făcut și am văzut grele și dureroase operații. NEGRUZZI, S. I 295.
      surse: DLRLC
  • 2. (în) sintagmă Profesiune de credință = declarație publică pe care o face cineva cu privire la principiile sau la convingerile sale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Vom espune profesiunea noastră de credință și sînt convins că vom cîștiga multe voturi. ALECSANDRI, T. 1653.
      surse: DLRLC DN
  • comentariu Forma profesiune se folosește numai în sintagma profesiune de credință.
    surse: DOOM 2

etimologie: