*profesiúne f. (lat. professio, -ónis. V. confesiune). Declarațiune publică: a face o profesiune de credință. Ocupațiune, activitate pin care-țĭ cîștigĭ existența (vorbind de ocupațiunile maĭ înalte, ca profesoratu, medicina, avocatura, magistratura, ingineria, ofițeria): a exercita o profesiune (V. meserie). De profesiune, pin exercițiŭ: un pianist de profesiune. A face profesiune de, a te lăuda cu, a te da drept: a face profesiune de onestitate. – Și -ésie.