profesare sf [At: POLIZU / Pl: ~sări / E: profesa] 1 Expunere a unei concepții, a unei atitudini etc. 2 Exercitare a unei îndeletniciri, a unei meserii, a unei profesiuni etc. 3 (Spc) Exercitare a profesiunii de profesor.

PROFESARE s. f. (Rar) Acțiunea de a profesa; exercitare a unei profesiuni.

PROFESARE s.f. Acțiunea de a profesa. [< profesa].

PROFESA, profesez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A practica, a exercita o meserie, o profesie. 2. Tranz. A manifesta, a mărturisi, a susține public o concepție, o atitudine, o părere, o convingere. – Din fr. professer.

PROFESOR, -OARĂ, profesori, -oare, s. m. și f. Persoană calificată care predă o materie de învățământ (în școală). ◊ Profesor universitar = funcție didactică în învățământul superior. ♦ (Impr.) Învățător. ♦ P. gener. Persoană care îndrumă, educă, învață pe cineva. [Acc. și: profesor] – Din fr. professeur, germ. Professor.

pofresor, ~oară smf vz profesor

prăfesur sm vz profesor

prăfisor^[1], ~oară smf vz profesor

prefesor, ~oară smf vz profesor

prefețor, ~oară smf vz profesor

profecsor^[1], ~oară smf vz profesor

profes¹ sm vz profesor

profesa vt [At: HELIADE, ap. GHICA, A. 678 / V: (cscj) ~si, ~sui / Pzi: ~sez / E: fr professer, lat professare] 1 (C. i. concepții atitudini, păreri etc.) A expune. 2 (C. i. îndeletniciri, meserii, profesiuni, discipline etc.) A se ocupa cu... Si: a exercita, a îndeplini, a practica, (înv) a metanisi. 3 (Spc) A exercita profesiunea de profesor.

profesăr^[1] sm vz profesor corectat(ă)

profesi v vz profesa

profesor, ~oară [At: CALENDARIU (1794), 27/6 / V: (reg) pofresor, prafisor, prăfesur, prefesor, prefețor, ~fecsăr^[1], profes, ~săr, ~fisăr^[2], ~fisor, ~fisur / A și: profesor / Pl: ~i, ~oare / E: lat professor, fr professeur, ger Professor] 1 smf Persoană cu o pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate care predă o materie în învățământul gimnazial sau liceal ori într-o instituție de învățământ superior, sau pregătește pe cineva în afara școlii într-un domeniu al cunoașterii. 2 smf (Imp) Învățător. 3 sf (Mol; Olt) Profesoreasă (2).

profesui v vz profesa

profisăr^[1] sm vz profesor

profisor, ~oară smf vz profesor

profisur, ~oară smf vz profesor

PROFESA, profesez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A practica, a exercita o meserie, o profesiune. 2. Tranz. A manifesta, a mărturisi, a susține public o concepție, o atitudine, o părere, o convingere. – Din fr. professer.

PROFESOR, -OARĂ, profesori, -oare, s. m. și f. Persoană cu o pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate și care predă o materie de învățământ (în școală). ♦ (Impr.) Învățător. ♦ P. gener. Persoană care îndrumă, educă, învață pe cineva. [Acc. și: profesor] – Din fr. professeur, germ. Professor.

PROFESA, profesez, vb. I. Tranz. A exercita o profesiune, a practica o meserie, p. ext. o credință, o religie. A profesa medicina. ▭ Dreptul de a profesa nesupărați religia lor, de a-și alege voievozi și de a se cîrmui independent după legile lor. BĂLCESCU, O. II 13. ◊ Intranz. Oricine muncește de doisprezece ani în aceeași ramură are dreptul să profeseze. MACEDONSKI, O. IV 53. ♦ A manifesta o atitudine, o părere; a susține o convingere în public. Noi trebuie să profesăm respectul naționalităților și egalitatea lor. BĂLCESCU, la GHICA, A. 564.

PROFESOR, -OARĂ, profesori, -oare, s. m. și f. Persoană care, absolvind o facultate sau un institut de învățămînt superior, a căpătat o pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate științifică și predă o materie de învățămînt. Mai așteaptă și cîțiva profesori de liceu cu pălării tari și bastoane. SAHIA, N. 48. Era profesoară de științe naturale. I. BOTEZ, ȘC. 113. Dan era profesor de filozofie și de limba romînă. VLAHUȚĂ, O. A. III 10. ♦ (Impropriu, popular) învățător. Iau nepotul cu mine și am să-l duc la Broșteni cu Dumitru al meu, la profesorul Nicolai Nanu de la școala lui Baloș și-ți vedea voi ce-a scoate el din băiet. CREANGĂ, A. 18. – Accentuat și: profesor.

PROFESA vb. I. tr. 1. A se îndeletnici cu..., a exercita, a practica o profesiune, o meserie etc. 2. A manifesta public o atitudine; a susține public (ceva). [< fr. professer].

PROFESOR, -OARĂ s.m. și f. Persoană cu o pregătire specială care predă o materie de specialitate la o școală sau în învățămîntul universitar. [Acc. și profesor. / < fr. professeur, it. professore].

PROFESA vb. tr. 1. a practica, a exercita o profesiune, o meserie. 2. a manifesta public o atitudine; a susține public (ceva). (< fr. professer, lat. professare)

PROFESOR/PROFESOR, -OARĂ s. m. f. persoană cu o pregătire specială care predă un obiect de învățământ într-un domeniu al științei, al artei etc. ♦ ~ universitar = cel mai înalt grad didactic în învățământul superior, titularul unei catedre. (< fr. professeur, germ. Professor)

profesor (-oară)-logoped s. m. f. (înv.) Profesor care se ocupă cu problemele tulburărilor de vorbire ale copiilor ◊ „Profesoara-logoped D. V. a vizitat apoi școlile de 8 ani, a ascultat cum vorbesc copiii.” Sc. 1 III 64 p. 3 (din profesor + logoped)

profesor (-oară)-diriginte (-ă) s. m. f. (înv.) Profesor care îndeplinește funcția de diriginte ◊ „Faptul că în prezent profesorul-diriginte este și conducătorul detașamentului de pionieri a dus la înlăturarea paralelismului în munca educativă.” Cont. 23 XII 66 p. 9. ◊ „Cunoscând din vreme preferințele tematice ale profesorilor-diriginți și ale elevilor, specialiștii muzeului pregătesc și pun la dispoziția acestora cele necesare desfășurării orelor de dirigenție.” R.l. 20 III 71 p. 2. ◊ „Aflu apoi această împrejurare de la un profesor-diriginte [...]” Sc. 4 IV 81 p. 2 (din profesor + diriginte)

profesor (-oară)-comandant s. m. f. (înv.) Profesor care, în timpul comunismului, conducea activitatea detașamentului de pionieri ◊ „Profesorul-comandant devine un participant efectiv și afectiv la munca elevilor și pionierilor, tovarășul lor mai mare, exemplul lor.” Cont. 23 XII 66 p. 8 (din profesor + comandant)

profesor (-oară)-artist(ă) s. m. f. (înv.) Artist (plastic, de teatru etc.) care este și profesor ◊ „Cei mai tineri artiști, vegheați regizoral de unul din cei mai autentici și mai experimentați profesori-artiști, Moni Ghelerter [...] au compus minuțios universul gorkian, în linii simple și clare.” R.lit. 17 V 73 p. 20. ◊ „Profesoara-artistă. La casa de cultură a sindicatelor din Sibiu a avut loc un eveniment artistic deosebit, prilejuit de expoziția artistei O.A. S., profesoară în Satu Mare.” R.l. 10 I 78 p. 2 (din profesor + artist)

profesor-oaspete s. m. (înv.) Profesor invitat pentru a ține cursuri la o universitate străină ◊ „Dan Grigorescu, profesor-oaspete la Departamentul de Literatură comparată al Universității Washington din Seattle.” Cont. 12 III 71 p. 10. ◊ „Eugenia Popescu-Județ, profesor-oaspete de la Universitatea din Pittsburg, a prezentat creația muzicală cantemirească în istoria muzicii turcești.” Sc. 29 X 73 p. 6; v. și R.lit. 27 XII 73 p. 31 (din profesor + oaspete, după germ. Gastprofessor; cf. engl. visiting-professor)

A PROFESA ~ez tranz. 1) (meserii, ocupații, activități etc.) A exercita în mod sistematic; a practica. 2) (opinii, convingeri) A susține în mod public argumentând. /<fr. professer

PROFESOR ~oară (~ori, ~oare) m. și f. 1) Persoană care predă o materie de studiu (într-o școală, într-o universitate, etc.), având o pregătire specială. 2) Persoană având cel mai înalt titlu conferit cadrelor didactice universitare. [Acc. și profesor] /<fr. professeur, germ. Professor

profesà v. 1. a declara în public: a profesa o religiune, a profesa opiniuni; 2. a exersa, a practica: el profesează medicina; 3. a instrui: a profesa filozofia.

profesor m. cel ce instruește literatura, știința, arta.

*profeséz v. tr. (fr. professer, it. professare, d. lat. professus, part. d. profitéri, a declara, a mărturisi. V. con-fesez). Declar publicamente: a profesa o religiune, o opiniune. Exercit, practic: a profesa medicina. Predaŭ, învăț: a profesa istoria.

*profesór m. (lat. proféssor, -óris, d. profitéri, a declara [a vorbi] în public. V. confesor, faĭmă, fatal, feeric, profet). Acela care predă o știință saŭ o artă: profesor de chimie, muzică, dans. Fem. profesoară, pl. e. (Cp. cu învățătoare). – Oficial profesor se zice numaĭ celor universitarĭ și secundarĭ care predaŭ o știință. Celor care predaŭ o artă orĭ o dexteritate li se zice maeștri la școale secundare orĭ primare, și profesorĭ numaĭ la conservator și școală specială de pictură orĭ sculptură. Celor de la școala primară urbană li se zice institutorĭ, celor de la școale primare rurale învățătorĭ. Lumea le zice tuturor profesorĭ. – Și profésor (după germ. și rus.). V. belfer.

profesare s. f., g.-d. art. profesării

profesare s. f., g.-d. art. profesării

profesare s. f., g.-d. art. profesării; pl. profesări

profesa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. profesez, 3 profesează; conj. prez. 1 sg. să profesez, 3 să profeseze

!profesor s. m., pl. profesori; abr. (și fam.) prof

profesa (a ~) vb., ind. prez. 3 profesează

profesor/profesor s. m., pl. profesori/profesori; abr. prof.

profesa vb., ind. prez. 1 sg. profesez, 3 sg. și pl. profesează

profesor/profesor s. m., pl. profesori/profesori

profesor, pl. profesori

profesor, profesori.

PROFESARE s. exercitare, practicare. (~ unei profesiuni.)

PROFESARE s. exercitare, practicare. (~ unei profesiuni.)

PROFESA vb. a exercita, a face, a practica, (înv.) a metahirisi, a profesui. (A ~ o meserie frumoasă.)

PROFESOR s. dascăl, (livr.) magistru, (fam.) prof, (peior.) belfer. (În liceu am avut un ~ de istorie minunat.)

PROFESUI vb. v. exercita, face, practica, profesa.

PROFESA vb. a exercita, a face, a practica, (înv.) a metahirisi, a profesui. (A ~ o meserie frumoasă.)

PROFESOR s. dascăl, (livr.) magistru, (peior.) belfer. (În liceu am avut un ~ de istorie minunat.)^[1]

profesui vb. v. EXERCITA. FACE. PRACTICA. PROFESA.

Ex professo (lat. „Ca un profesor”) – Înseamnă a vorbi în periectă și profundă cunoștință a materiei, cum ar face-o un profesor bine calificat și specialist în problema pe care o tratează. Se spune: a trata o temă ex professo, a vorbi despre un subiect ex professo. Expresia nu trebuie confundată (deși e vorba de profesor) cu ex cathedra (vezi), mai ales că amîndouă sînt de obicei întrebuințate cu o nuanță de ironie. De aceea, poate, pentru a se apăra, fostul prim-ministru al Angliei, Gladstone (1809-1898) spunea: „N-am scris niciodată nimic ex professo”.