2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROFESÁRE, profesări, s. f. (Rar) Acțiunea de a profesa și rezultatul ei. – V. profesa.

PROFESÁRE, profesări, s. f. (Rar) Acțiunea de a profesa și rezultatul ei. – V. profesa.

profesare sf [At: POLIZU / Pl: ~sări / E: profesa] 1 Expunere a unei concepții, a unei atitudini etc. 2 Exercitare a unei îndeletniciri, a unei meserii, a unei profesiuni etc. 3 (Spc) Exercitare a profesiunii de profesor.

PROFESÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a profesa; exercitare a unei profesiuni.

PROFESÁRE s.f. Acțiunea de a profesa. [< profesa].

PROFESÁ, profesez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A practica, a exercita o meserie, o profesie. 2. Tranz. A manifesta, a mărturisi, a susține public o concepție, o atitudine, o părere, o convingere. – Din fr. professer.

profesa vt [At: HELIADE, ap. GHICA, A. 678 / V: (cscj) ~si, ~sui / Pzi: ~sez / E: fr professer, lat professare] 1 (C. i. concepții atitudini, păreri etc.) A expune. 2 (C. i. îndeletniciri, meserii, profesiuni, discipline etc.) A se ocupa cu... Si: a exercita, a îndeplini, a practica, (înv) a metanisi. 3 (Spc) A exercita profesiunea de profesor.

PROFESÁ, profesez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A practica, a exercita o meserie, o profesiune. 2. Tranz. A manifesta, a mărturisi, a susține public o concepție, o atitudine, o părere, o convingere. – Din fr. professer.

PROFESÁ, profesez, vb. I. Tranz. A exercita o profesiune, a practica o meserie, p. ext. o credință, o religie. A profesa medicina.Dreptul de a profesa nesupărați religia lor, de a-și alege voievozi și de a se cîrmui independent după legile lor. BĂLCESCU, O. II 13. ◊ Intranz. Oricine muncește de doisprezece ani în aceeași ramură are dreptul să profeseze. MACEDONSKI, O. IV 53. ♦ A manifesta o atitudine, o părere; a susține o convingere în public. Noi trebuie să profesăm respectul naționalităților și egalitatea lor. BĂLCESCU, la GHICA, A. 564.

PROFESÁ vb. I. tr. 1. A se îndeletnici cu..., a exercita, a practica o profesiune, o meserie etc. 2. A manifesta public o atitudine; a susține public (ceva). [< fr. professer].

PROFESÁ vb. tr. 1. a practica, a exercita o profesiune, o meserie. 2. a manifesta public o atitudine; a susține public (ceva). (< fr. professer, lat. professare)

A PROFESÁ ~éz tranz. 1) (meserii, ocupații, activități etc.) A exercita în mod sistematic; a practica. 2) (opinii, convingeri) A susține în mod public argumentând. /<fr. professer

profesà v. 1. a declara în public: a profesa o religiune, a profesa opiniuni; 2. a exersa, a practica: el profesează medicina; 3. a instrui: a profesa filozofia.

*profeséz v. tr. (fr. professer, it. professare, d. lat. professus, part. d. profitéri, a declara, a mărturisi. V. con-fesez). Declar publicamente: a profesa o religiune, o opiniune. Exercit, practic: a profesa medicina. Predaŭ, învăț: a profesa istoria.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

profesáre s. f., g.-d. art. profesắrii

profesáre s. f., g.-d. art. profesării; pl. profesări

profesá (a ~) vb., ind. prez. 3 profeseáză

profesá vb., ind. prez. 1 sg. profeséz, 3 sg. și pl. profeseáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROFESÁRE s. exercitare, practicare. (~ unei profesiuni.)

arată toate definițiile

Intrare: profesare
profesare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • profesare
  • profesarea
plural
  • profesări
  • profesările
genitiv-dativ singular
  • profesări
  • profesării
plural
  • profesări
  • profesărilor
vocativ singular
plural
Intrare: profesa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • profesa
  • profesare
  • profesat
  • profesatu‑
  • profesând
  • profesându‑
singular plural
  • profesea
  • profesați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • profesez
(să)
  • profesez
  • profesam
  • profesai
  • profesasem
a II-a (tu)
  • profesezi
(să)
  • profesezi
  • profesai
  • profesași
  • profesaseși
a III-a (el, ea)
  • profesea
(să)
  • profeseze
  • profesa
  • profesă
  • profesase
plural I (noi)
  • profesăm
(să)
  • profesăm
  • profesam
  • profesarăm
  • profesaserăm
  • profesasem
a II-a (voi)
  • profesați
(să)
  • profesați
  • profesați
  • profesarăți
  • profesaserăți
  • profesaseți
a III-a (ei, ele)
  • profesea
(să)
  • profeseze
  • profesau
  • profesa
  • profesaseră
profesi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • profesui
  • profesuire
  • profesuit
  • profesuitu‑
  • profesuind
  • profesuindu‑
singular plural
  • profesuiește
  • profesuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • profesuiesc
(să)
  • profesuiesc
  • profesuiam
  • profesuii
  • profesuisem
a II-a (tu)
  • profesuiești
(să)
  • profesuiești
  • profesuiai
  • profesuiși
  • profesuiseși
a III-a (el, ea)
  • profesuiește
(să)
  • profesuiască
  • profesuia
  • profesui
  • profesuise
plural I (noi)
  • profesuim
(să)
  • profesuim
  • profesuiam
  • profesuirăm
  • profesuiserăm
  • profesuisem
a II-a (voi)
  • profesuiți
(să)
  • profesuiți
  • profesuiați
  • profesuirăți
  • profesuiserăți
  • profesuiseți
a III-a (ei, ele)
  • profesuiesc
(să)
  • profesuiască
  • profesuiau
  • profesui
  • profesuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)