3 intrări

57 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROFESÁRE, profesări, s. f. (Rar) Acțiunea de a profesa și rezultatul ei. – V. profesa.

PROFESÁRE, profesări, s. f. (Rar) Acțiunea de a profesa și rezultatul ei. – V. profesa.

profesare sf [At: POLIZU / Pl: ~sări / E: profesa] 1 Expunere a unei concepții, a unei atitudini etc. 2 Exercitare a unei îndeletniciri, a unei meserii, a unei profesiuni etc. 3 (Spc) Exercitare a profesiunii de profesor.

PROFESÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a profesa; exercitare a unei profesiuni.

PROFESÁRE s.f. Acțiunea de a profesa. [< profesa].

PROFESÁ, profesez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A practica, a exercita o meserie, o profesie. 2. Tranz. A manifesta, a mărturisi, a susține public o concepție, o atitudine, o părere, o convingere. – Din fr. professer.

PROFÉSOR, -OARĂ, profesori, -oare, s. m. și f. Persoană calificată care predă o materie de învățământ (în școală). ◊ Profesor universitar = funcție didactică în învățământul superior. ♦ (Impr.) Învățător. ♦ P. gener. Persoană care îndrumă, educă, învață pe cineva. [Acc. și: profesór] – Din fr. professeur, germ. Professor.

prăfisor[1], ~oa smf vz profesor

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: prafisor LauraGellner

prefețor, ~oa smf vz profesor

profecsor[1], ~oa smf vz profesor

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită: profecsăr LauraGellner

profesa vt [At: HELIADE, ap. GHICA, A. 678 / V: (cscj) ~si, ~sui / Pzi: ~sez / E: fr professer, lat professare] 1 (C. i. concepții atitudini, păreri etc.) A expune. 2 (C. i. îndeletniciri, meserii, profesiuni, discipline etc.) A se ocupa cu... Si: a exercita, a îndeplini, a practica, (înv) a metanisi. 3 (Spc) A exercita profesiunea de profesor.

profesăr[1] sm vz profesor corectată

  1. În original, accentuat: profesăr; nu este greșit, această variantă fiind accentuată în ambele feluri. Am corectat totuși accentul după forma acestei variante din definiția principală și prin analogie cu celelalte variante ale cuvântului principal profesor LauraGellner

profesor, ~oa [At: CALENDARIU (1794), 27/6 / V: (reg) pofresor, prafisor, prăfesur, prefesor, prefețor, ~fecsăr[1], profes, ~săr, ~fisăr[2], ~fisor, ~fisur / A și: profesor / Pl: ~i, ~oare / E: lat professor, fr professeur, ger Professor] 1 smf Persoană cu o pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate care predă o materie în învățământul gimnazial sau liceal ori într-o instituție de învățământ superior, sau pregătește pe cineva în afara școlii într-un domeniu al cunoașterii. 2 smf (Imp) Învățător. 3 sf (Mol; Olt) Profesoreasă (2).

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: profecsor LauraGellner
  2. În referința încrucișată, accentuat: profisăr LauraGellner

profisăr[1] sm vz profesor

  1. În definiția principală, accentuat: profisăr LauraGellner

PROFESÁ, profesez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A practica, a exercita o meserie, o profesiune. 2. Tranz. A manifesta, a mărturisi, a susține public o concepție, o atitudine, o părere, o convingere. – Din fr. professer.

PROFÉSOR, -OÁRĂ, profesori, -oare, s. m. și f. Persoană cu o pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate și care predă o materie de învățământ (în școală). ♦ (Impr.) Învățător. ♦ P. gener. Persoană care îndrumă, educă, învață pe cineva. [Acc. și: profesór] – Din fr. professeur, germ. Professor.

PROFESÁ, profesez, vb. I. Tranz. A exercita o profesiune, a practica o meserie, p. ext. o credință, o religie. A profesa medicina.Dreptul de a profesa nesupărați religia lor, de a-și alege voievozi și de a se cîrmui independent după legile lor. BĂLCESCU, O. II 13. ◊ Intranz. Oricine muncește de doisprezece ani în aceeași ramură are dreptul să profeseze. MACEDONSKI, O. IV 53. ♦ A manifesta o atitudine, o părere; a susține o convingere în public. Noi trebuie să profesăm respectul naționalităților și egalitatea lor. BĂLCESCU, la GHICA, A. 564.

PROFÉSOR, -OÁRĂ, profesori, -oare, s. m. și f. Persoană care, absolvind o facultate sau un institut de învățămînt superior, a căpătat o pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate științifică și predă o materie de învățămînt. Mai așteaptă și cîțiva profesori de liceu cu pălării tari și bastoane. SAHIA, N. 48. Era profesoară de științe naturale. I. BOTEZ, ȘC. 113. Dan era profesor de filozofie și de limba romînă. VLAHUȚĂ, O. A. III 10. ♦ (Impropriu, popular) învățător. Iau nepotul cu mine și am să-l duc la Broșteni cu Dumitru al meu, la profesorul Nicolai Nanu de la școala lui Baloș și-ți vedea voi ce-a scoate el din băiet. CREANGĂ, A. 18. – Accentuat și: profesór.

PROFESÁ vb. I. tr. 1. A se îndeletnici cu..., a exercita, a practica o profesiune, o meserie etc. 2. A manifesta public o atitudine; a susține public (ceva). [< fr. professer].

PROFÉSOR, -OÁRĂ s.m. și f. Persoană cu o pregătire specială care predă o materie de specialitate la o școală sau în învățământul universitar. [Acc. și profesór. / < fr. professeur, it. professore].

PROFESÁ vb. tr. 1. a practica, a exercita o profesiune, o meserie. 2. a manifesta public o atitudine; a susține public (ceva). (< fr. professer, lat. professare)

PROFÉSOR/PROFESÓR, -OÁRĂ s. m. f. persoană cu o pregătire specială care predă un obiect de învățământ într-un domeniu al științei, al artei etc. ♦ ~ universitar = cel mai înalt grad didactic în învățământul superior, titularul unei catedre. (< fr. professeur, germ. Professor)

profésor (-oáră)-diriginte (-ă) s. m. f. (înv.) Profesor care îndeplinește funcția de diriginte ◊ „Faptul că în prezent profesorul-diriginte este și conducătorul detașamentului de pionieri a dus la înlăturarea paralelismului în munca educativă.” Cont. 23 XII 66 p. 9. ◊ „Cunoscând din vreme preferințele tematice ale profesorilor-diriginți și ale elevilor, specialiștii muzeului pregătesc și pun la dispoziția acestora cele necesare desfășurării orelor de dirigenție.” R.l. 20 III 71 p. 2. ◊ „Aflu apoi această împrejurare de la un profesor-diriginte [...]” Sc. 4 IV 81 p. 2 (din profesor + diriginte)

profésor (-oáră)-logopéd s. m. f. (înv.) Profesor care se ocupă cu problemele tulburărilor de vorbire ale copiilor ◊ Profesoara-logoped D. V. a vizitat apoi școlile de 8 ani, a ascultat cum vorbesc copiii.” Sc. 1 III 64 p. 3 (din profesor + logoped)

profésor (-oáră)-artíst(ă) s. m. f. (înv.) Artist (plastic, de teatru etc.) care este și profesor ◊ „Cei mai tineri artiști, vegheați regizoral de unul din cei mai autentici și mai experimentați profesori-artiști, Moni Ghelerter [...] au compus minuțios universul gorkian, în linii simple și clare.” R.lit. 17 V 73 p. 20. ◊ Profesoara-artistă. La casa de cultură a sindicatelor din Sibiu a avut loc un eveniment artistic deosebit, prilejuit de expoziția artistei O.A. S., profesoară în Satu Mare.” R.l. 10 I 78 p. 2 (din profesor + artist)

profésor (-oáră)-comandánt s. m. f. (înv.) Profesor care, în timpul comunismului, conducea activitatea detașamentului de pionieri ◊ Profesorul-comandant devine un participant efectiv și afectiv la munca elevilor și pionierilor, tovarășul lor mai mare, exemplul lor.” Cont. 23 XII 66 p. 8 (din profesor + comandant)

profésor-oáspete s. m. (înv.) Profesor invitat pentru a ține cursuri la o universitate străină ◊ „Dan Grigorescu, profesor-oaspete la Departamentul de Literatură comparată al Universității Washington din Seattle.” Cont. 12 III 71 p. 10. ◊ „Eugenia Popescu-Județ, profesor-oaspete de la Universitatea din Pittsburg, a prezentat creația muzicală cantemirească în istoria muzicii turcești.” Sc. 29 X 73 p. 6; v. și R.lit. 27 XII 73 p. 31 (din profesor + oaspete, după germ. Gastprofessor; cf. engl. visiting-professor)

A PROFESÁ ~éz tranz. 1) (meserii, ocupații, activități etc.) A exercita în mod sistematic; a practica. 2) (opinii, convingeri) A susține în mod public argumentând. /<fr. professer

PROFESÓR ~oáră (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care predă o materie de studiu (într-o școală, într-o universitate, etc.), având o pregătire specială. 2) Persoană având cel mai înalt titlu conferit cadrelor didactice universitare. [Acc. și profésor] /<fr. professeur, germ. Professor

profesà v. 1. a declara în public: a profesa o religiune, a profesa opiniuni; 2. a exersa, a practica: el profesează medicina; 3. a instrui: a profesa filozofia.

profesor m. cel ce instruește literatura, știința, arta.

*profeséz v. tr. (fr. professer, it. professare, d. lat. professus, part. d. profitéri, a declara, a mărturisi. V. con-fesez). Declar publicamente: a profesa o religiune, o opiniune. Exercit, practic: a profesa medicina. Predaŭ, învăț: a profesa istoria.

*profesór m. (lat. proféssor, -óris, d. profitéri, a declara [a vorbi] în public. V. confesor, faĭmă, fatal, feeric, profet). Acela care predă o știință saŭ o artă: profesor de chimie, muzică, dans. Fem. profesoară, pl. e. (Cp. cu învățătoare). – Oficial profesor se zice numaĭ celor universitarĭ și secundarĭ care predaŭ o știință. Celor care predaŭ o artă orĭ o dexteritate li se zice maeștri la școale secundare orĭ primare, și profesorĭ numaĭ la conservator și școală specială de pictură orĭ sculptură. Celor de la școala primară urbană li se zice institutorĭ, celor de la școale primare rurale învățătorĭ. Lumea le zice tuturor profesorĭ. – Și profésor (după germ. și rus.). V. belfer.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

profesare s. f., g.-d. art. profesării

profesáre s. f., g.-d. art. profesării; pl. profesări

!profesor s. m., pl. profesori; abr. (și fam.) prof

profesa (a ~) vb., ind. prez. 3 profesea

profesor/profesor s. m., pl. profesori/profesori; abr. prof.

profesá vb., ind. prez. 1 sg. profeséz, 3 sg. și pl. profeseáză

profésor/profesór s. m., pl. profésori/profesóri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PROFESÁRE s. exercitare, practicare. (~ unei profesiuni.)

PROFESARE s. exercitare, practicare. (~ unei profesiuni.)

PROFESÁ vb. a exercita, a face, a practica, (înv.) a metahirisi, a profesui. (A ~ o meserie frumoasă.)

PROFESÓR s. dascăl, (livr.) magistru, (fam.) prof, (peior.) belfer. (În liceu am avut un ~ de istorie minunat.)

PROFESUÍ vb. v. exercita, face, practica, profesa.

PROFESA vb. a exercita, a face, a practica, (înv.) a metahirisi, a profesui. (A ~ o meserie frumoasă.)

PROFESOR s. dascăl, (livr.) magistru, (peior.) belfer. (În liceu am avut un ~ de istorie minunat.)[1]

  1. După alte surse, acc. și profesor LauraGellner

profesui vb. v. EXERCITA. FACE. PRACTICA. PROFESA.

Intrare: profesare
profesare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • profesare
  • profesarea
plural
  • profesări
  • profesările
genitiv-dativ singular
  • profesări
  • profesării
plural
  • profesări
  • profesărilor
vocativ singular
plural
Intrare: profesa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • profesa
  • profesare
  • profesat
  • profesatu‑
  • profesând
  • profesându‑
singular plural
  • profesea
  • profesați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • profesez
(să)
  • profesez
  • profesam
  • profesai
  • profesasem
a II-a (tu)
  • profesezi
(să)
  • profesezi
  • profesai
  • profesași
  • profesaseși
a III-a (el, ea)
  • profesea
(să)
  • profeseze
  • profesa
  • profesă
  • profesase
plural I (noi)
  • profesăm
(să)
  • profesăm
  • profesam
  • profesarăm
  • profesaserăm
  • profesasem
a II-a (voi)
  • profesați
(să)
  • profesați
  • profesați
  • profesarăți
  • profesaserăți
  • profesaseți
a III-a (ei, ele)
  • profesea
(să)
  • profeseze
  • profesau
  • profesa
  • profesaseră
profesi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • profesui
  • profesuire
  • profesuit
  • profesuitu‑
  • profesuind
  • profesuindu‑
singular plural
  • profesuiește
  • profesuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • profesuiesc
(să)
  • profesuiesc
  • profesuiam
  • profesuii
  • profesuisem
a II-a (tu)
  • profesuiești
(să)
  • profesuiești
  • profesuiai
  • profesuiși
  • profesuiseși
a III-a (el, ea)
  • profesuiește
(să)
  • profesuiască
  • profesuia
  • profesui
  • profesuise
plural I (noi)
  • profesuim
(să)
  • profesuim
  • profesuiam
  • profesuirăm
  • profesuiserăm
  • profesuisem
a II-a (voi)
  • profesuiți
(să)
  • profesuiți
  • profesuiați
  • profesuirăți
  • profesuiserăți
  • profesuiseți
a III-a (ei, ele)
  • profesuiesc
(să)
  • profesuiască
  • profesuiau
  • profesui
  • profesuiseră
Intrare: profesor
  • pronunție: profesor, profesor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • profesor
  • profesorul
  • profesoru‑
plural
  • profesori
  • profesorii
genitiv-dativ singular
  • profesor
  • profesorului
plural
  • profesori
  • profesorilor
vocativ singular
  • profesorule
  • profesore
plural
  • profesorilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pofresor
  • pofresorul
  • pofresoru‑
plural
  • pofresori
  • pofresorii
genitiv-dativ singular
  • pofresor
  • pofresorului
plural
  • pofresori
  • pofresorilor
vocativ singular
  • pofresorule
  • pofresore
plural
  • pofresorilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăfesur
  • prăfesurul
  • prăfesuru‑
plural
  • prăfesuri
  • prăfesurii
genitiv-dativ singular
  • prăfesur
  • prăfesurului
plural
  • prăfesuri
  • prăfesurilor
vocativ singular
  • prăfesurule
  • prăfesure
plural
  • prăfesurilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prefesor
  • prefesorul
  • prefesoru‑
plural
  • prefesori
  • prefesorii
genitiv-dativ singular
  • prefesor
  • prefesorului
plural
  • prefesori
  • prefesorilor
vocativ singular
  • prefesorule
  • prefesore
plural
  • prefesorilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prefețor
  • prefețorul
  • prefețoru‑
plural
  • prefețori
  • prefețorii
genitiv-dativ singular
  • prefețor
  • prefețorului
plural
  • prefețori
  • prefețorilor
vocativ singular
  • prefețorule
  • prefețore
plural
  • prefețorilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • profesăr
  • profesărul
  • profesăru‑
plural
  • profesări
  • profesării
genitiv-dativ singular
  • profesăr
  • profesărului
plural
  • profesări
  • profesărilor
vocativ singular
  • profesărule
  • profesăre
plural
  • profesărilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • profisăr
  • profisărul
  • profisăru‑
plural
  • profisări
  • profisării
genitiv-dativ singular
  • profisăr
  • profisărului
plural
  • profisări
  • profisărilor
vocativ singular
  • profisărule
  • profisăre
plural
  • profisărilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • profisor
  • profisorul
  • profisoru‑
plural
  • profisori
  • profisorii
genitiv-dativ singular
  • profisor
  • profisorului
plural
  • profisori
  • profisorilor
vocativ singular
  • profisorule
  • profisore
plural
  • profisorilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • profisur
  • profisurul
  • profisuru‑
plural
  • profisuri
  • profisurii
genitiv-dativ singular
  • profisur
  • profisurului
plural
  • profisuri
  • profisurilor
vocativ singular
  • profisurule
  • profisure
plural
  • profisurilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

profesare, profesărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi profesa DEX '09 DEX '98 DN

profesa, profesezverb

  • 1. tranzitiv intranzitiv A practica, a exercita o meserie, o profesie. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote A profesa medicina. DLRLC
    • format_quote Oricine muncește de doisprezece ani în aceeași ramură are dreptul să profeseze. MACEDONSKI, O. IV 53. DLRLC
  • 2. tranzitiv A manifesta, a mărturisi, a susține public o concepție, o atitudine, o părere, o convingere. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Dreptul de a profesa nesupărați religia lor, de a-și alege voievozi și de a se cîrmui independent după legile lor. BĂLCESCU, O. II 13. DLRLC
    • format_quote Noi trebuie să profesăm respectul naționalităților și egalitatea lor. BĂLCESCU, la GHICA, A. 564. DLRLC
etimologie:

profesor, profesorisubstantiv masculin
profesoa, profesoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană cu o pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate și care predă o materie de învățământ (în școală). DEX '09 DEX '98 DN MDN '00 NODEX
    • format_quote Mai așteaptă și cîțiva profesori de liceu cu pălării tari și bastoane. SAHIA, N. 48. DLRLC
    • format_quote Era profesoară de științe naturale. I. BOTEZ, ȘC. 113. DLRLC
    • format_quote Dan era profesor de filozofie și de limba romînă. VLAHUȚĂ, O. A. III 10. DLRLC
    • 1.1. Profesor universitar = funcție didactică în învățământul superior. DEX '09 DEX '98 NODEX
      • diferențiere Cel mai înalt grad didactic în învățământul superior, titularul unei catedre. MDN '00
    • 1.2. impropriu Dascăl, învățător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Iau nepotul cu mine și am să-l duc la Broșteni cu Dumitru al meu, la profesorul Nicolai Nanu de la școala lui Baloș și-ți vedea voi ce-a scoate el din băiet. CREANGĂ, A. 18. DLRLC
    • 1.3. prin generalizare Persoană care îndrumă, educă, învață pe cineva. DEX '09 DEX '98
    • diferențiere Persoană care, absolvind o facultate sau un institut de învățământ superior, a căpătat o pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate științifică și predă o materie de învățământ. DLRLC
  • comentariu abreviere prof. DOOM 2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic