productivitate sf [At: LAURIAN, M. IV, 17/15 / Pl: ~tăți / E: fr productivité] 1-3 Capacitate de a fi productiv (4-6). 4 Capacitate de a produce¹ mult. 5 Eficiență concretă, materială, a muncii productive Si: randament (1). 6 (Ecp; îs) ~a muncii Eficiență a muncii sociale exprimată prin raportul dintre cantitatea de produse realizată și volumul de muncă consumat. 7 Capacitate a unor sufixe, prefixe, elemente de compunere etc. de a forma numeroase sau mai multe derivate, compuse etc. 8 Capacitate a unor cuvinte de a forma numeroase derivate. 9 Capacitate a unor conjugări de a se îmbogăți mereu cu noi verbe. 10 (Îvr) Producție (2).

PRODUCTIVITATE s. f. Însușirea de a fi productiv; capacitate de a produce mult, randament. O deosebită însemnătate au de asemenea și măsurile privind lărgirea suprafețelor însămînțate și sporirea productivității la hectar a plantelor furajere. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2860. ♦ Productivitatea muncii = producția (2) pe unitatea de timp; cantitatea de produse realizate de un muncitor sau de un grup de muncitori într-o unitate de timp determinată (oră, zi, lună etc.). Productivitatea muncii se determină prin raportul dintre volumul producției realizate de un muncitor sau un grup de muncitori și cheltuiala de timp de muncă întrebuințată în medie pentru a realiza acea producție. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 4, 63.

PRODUCTIVITATE s.f. Însușirea de a fi productiv; rodnicie, randament. ♦ Productivitate a muncii = cantitatea de produse obținute în procesul muncii de un lucrător într-o perioadă de timp determinată și într-un sector determinat al activității sociale. [Cf. fr. productivité].

PRODUCTIVITATE s. f. 1. însușirea de a fi productiv; randament, eficiență. ♦ ă muncii = cantitatea de produse obținute în procesul muncii de un lucrător într-o perioadă de timp determinată; eficiența cu care este cheltuită o anumită cantitate de muncă în procesul de producție. 2. capacitate a unor cuvinte de a forma sensuri sau derivate noi. (< fr. productivité)

productivitate s. f. Randament, eficiență ◊ „Productivitatea muncii – factor cheie” Sc. 24 V 75 p. 2. ◊ „Ritm-record, productivitate-record.” R.l. 11 II 77 p. 2; v. și producție-marfă (1974) (cf. fr. productivité; DMM; DTP; DEX, DN3)

PRODUCTIVITATE f. 1) Caracter productiv. 2) Capacitatea de a produce bunuri materiale. ◊ ~ea muncii eficiența muncii oamenilor în procesul de producție, exprimată prin raportul dintre consumul de muncă și cantitatea de producție realizată într-o unitate de timp. /<fr. productivité

*productivitáte f. (d. productiv; fr. productivité). Calitatea de a fi productiv.

productivitate s. f., g.-d. art. productivității

productivitate s. f., g.-d. art. productivității

productivitate s. f., g.-d. art. productivității

PRODUCTIVITATE s. 1. randament. (Sporirea ~ății la ha.) 2. eficacitate, eficiență. (~ muncii.) 3. v. fertilitate. 4. eficacitate, randament.

PRODUCTIVITATE s. 1. randament. (Sporirea ~ la ha.) 2. eficacitate, eficiență. (~ muncii.) 3. fecunditate, fertilitate, rodire, rodnicie, (rar) mănoșie. (~ unui teren.) 4. eficacitate, eficiență, folos, operativitate, randament, valoare. (~ unei metode.)