11 definiții pentru productivitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRODUCTIVITÁTE s. f. Capacitatea sau însușirea de a fi productiv; capacitatea de a produce (mult); randament. ◊ Productivitatea muncii = eficiență a muncii exprimată prin raportul dintre cantitatea de produse realizată și volumul de muncă consumat. ♦ Capacitatea unor sufixe, prefixe, elemente de compunere etc. de a forma (numeroase) derivate, compuse etc. ♦ Capacitatea unor cuvinte de a forma (multe) sensuri sau derivate noi. ♦ Capacitatea unor conjugări de a se îmbogăți mereu. – Din fr. productivité.

PRODUCTIVITÁTE s. f. Capacitatea sau însușirea de a fi productiv; capacitatea de a produce (mult); randament. ◊ Productivitatea muncii = eficiență a muncii exprimată prin raportul dintre cantitatea de produse realizată și volumul de muncă consumat. ♦ Capacitatea unor sufixe, prefixe, elemente de compunere etc. de a forma (numeroase) derivate, compuse etc. ♦ Capacitatea unor cuvinte de a forma (multe) sensuri sau derivate noi. ♦ Capacitatea unor conjugări de a se îmbogăți mereu. – Din fr. productivité.

PRODUCTIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi productiv; capacitate de a produce mult, randament. O deosebită însemnătate au de asemenea și măsurile privind lărgirea suprafețelor însămînțate și sporirea productivității la hectar a plantelor furajere. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2860. ♦ Productivitatea muncii = producția (2) pe unitatea de timp; cantitatea de produse realizate de un muncitor sau de un grup de muncitori într-o unitate de timp determinată (oră, zi, lună etc.). Productivitatea muncii se determină prin raportul dintre volumul producției realizate de un muncitor sau un grup de muncitori și cheltuiala de timp de muncă întrebuințată în medie pentru a realiza acea producție. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 4, 63.

PRODUCTIVITÁTE s.f. Însușirea de a fi productiv; rodnicie, randament. ♦ Productivitate a muncii = cantitatea de produse obținute în procesul muncii de un lucrător într-o perioadă de timp determinată și într-un sector determinat al activității sociale. [Cf. fr. productivité].

PRODUCTIVITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi productiv; randament, eficiență. ♦ ă muncii = cantitatea de produse obținute în procesul muncii de un lucrător într-o perioadă de timp determinată; eficiența cu care este cheltuită o anumită cantitate de muncă în procesul de producție. 2. capacitate a unor cuvinte de a forma sensuri sau derivate noi. (< fr. productivité)

productivitáte s. f. Randament, eficiență ◊ Productivitatea muncii – factor cheie” Sc. 24 V 75 p. 2. ◊ „Ritm-record, productivitate-record.” R.l. 11 II 77 p. 2; v. și producție-marfă (1974) (cf. fr. productivité; DMM; DTP; DEX, DN3)

PRODUCTIVITÁTE f. 1) Caracter productiv. 2) Capacitatea de a produce bunuri materiale. ◊ ~ea muncii eficiența muncii oamenilor în procesul de producție, exprimată prin raportul dintre consumul de muncă și cantitatea de producție realizată într-o unitate de timp. /<fr. productivité

*productivitáte f. (d. productiv; fr. productivité). Calitatea de a fi productiv.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

productivitáte s. f., g.-d. art. productivitắții

productivitáte s. f., g.-d. art. productivității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRODUCTIVITÁTE s. 1. randament. (Sporirea ~ății la ha.) 2. eficacitate, eficiență. (~ muncii.) 3. v. fertilitate. 4. eficacitate, randament.

PRODUCTIVITATE s. 1. randament. (Sporirea ~ la ha.) 2. eficacitate, eficiență. (~ muncii.) 3. fecunditate, fertilitate, rodire, rodnicie, (rar) mănoșie. (~ unui teren.) 4. eficacitate, eficiență, folos, operativitate, randament, valoare. (~ unei metode.)

Intrare: productivitate
productivitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • productivitate
  • productivitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • productivități
  • productivității
plural
vocativ singular
plural