2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRODROM, prodromuri, s. n. (Rar) 1. Introducere în studiul unei științe. 2. Simptom precoce care precedă sau anunță apariția unei boli. – Din fr. prodrome.

prodrom [At: CANTEMIR, IST. 198 / A și: prodrom / Pl: ~uri, (rar) ~oame / E: ngr πρόδρομος, fr prodrome] 1 smf[1] (Înv) Precursor (1). 2 sn (Med; înv) Simptom care precedă sau anunță apariția unei boli sau a unei stări patologice. 3 (Rar) Introducere în studiul unei științe.

  1. Formele de pl. indicate nu corespund cu acest sens. — gall

PRODROM, prodromuri, s. n. (Rar) 1. Introducere în studiul unei științe. 2. Simptom care precedă sau anunță apariția unei boli. – Din fr. prodrome.

PRODROM s.n. (Rar) 1. Introducere în studiul unei științe. 2. Stare de indispoziție la începutul unei boli; simptom al unei boli. [< fr. prodrome, cf. gr. pro – înainte, dromos – cursă].

PRODROM s. n. 1. introducere în studiul unei științe. 2. simptom care precedă sau anunță apariția unei boli. (< fr. prodrome)

PRODROM ~uri n. 1) rar Ceea ce privește ceva (un eveniment, un proces etc.). 2) med. Simptom care precedă o boală. /<fr. prodrome

prodrom n. un fel de introducere: Prodromul Florei române.

*prodróm n., pl. urĭ (fr. prodrome, d. vgr. pró-dromos, d. pró, înainte și drómos, alergare. V. drum). Rar. Preambul, preludiŭ, introducere, maĭ ales vorbind de semnele care precedează o boală: prodromurile frigurilor tifoide. – La Cant. (după ngr.) pródrom (m.), precursor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prodrom (rar) (desp. pro-drom) s. n., pl. prodromuri

prodrom (rar) (pro-drom) s. n., pl. prodromuri

prodrom s. n. (sil. -drom), pl. prodromuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRODROM s. v. antecesor, înaintaș, precursor, predecesor, premergător.

prodrom s. v. ANTECESOR. ÎNAINTAȘ. PRECURSOR. PREDECESOR. PREMERGĂTOR.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

prodrom (-mi), s. m.1. (Înv.) Precursor. – 2. (S. n.) Indispoziție, semn de boală. Ngr. πρόδρομος, sec. XVIII (Gáldi 237), și din fr. prodrome.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Prodrom, denumirea de origine greacă dată de sf. Ioan Botezătorul, al cărei echivalent în limba română este „Precursorul” sau „Înainte-mergătorul”.

Intrare: prodrom (introducere)
prodrom1 (pl. -uri) substantiv neutru
  • silabație: pro-drom info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prodrom
  • prodromul
  • prodromu‑
plural
  • prodromuri
  • prodromurile
genitiv-dativ singular
  • prodrom
  • prodromului
plural
  • prodromuri
  • prodromurilor
vocativ singular
plural
Intrare: prodrom (precursor)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prodrom
  • prodromul
  • prodromu‑
plural
  • prodromi
  • prodromii
genitiv-dativ singular
  • prodrom
  • prodromului
plural
  • prodromi
  • prodromilor
vocativ singular
  • prodromule
plural
  • prodromilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prodrom, prodromurisubstantiv neutru

rar
  • 1. Introducere în studiul unei științe. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Simptom precoce care precedă sau anunță apariția unei boli. DEX '09 DN
etimologie:

prodrom, prodromisubstantiv masculin

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.