2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

prodrom [At: CANTEMIR, IST. 198 / A și: prodrom / Pl: ~uri, (rar) ~oame / E: ngr πρόδρομος, fr prodrome] 1 smf (Înv) Precursor (1). 2 sn (Med; înv) Simptom care precedă sau anunță apariția unei boli sau a unei stări patologice. 3 (Rar) Introducere în studiul unei științe.

PRODRÓM, prodromuri, s. n. (Rar) 1. Introducere în studiul unei științe. 2. Simptom precoce care precedă sau anunță apariția unei boli. – Din fr. prodrome.

PRODRÓM, prodromuri, s. n. (Rar) 1. Introducere în studiul unei științe. 2. Simptom care precedă sau anunță apariția unei boli. – Din fr. prodrome.

PRODRÓM s.n. (Rar) 1. Introducere în studiul unei științe. 2. Stare de indispoziție la începutul unei boli; simptom al unei boli. [< fr. prodrome, cf. gr. pro – înainte, dromos – cursă].

PRODRÓM s. n. 1. introducere în studiul unei științe. 2. simptom care precedă sau anunță apariția unei boli. (< fr. prodrome)

PRODRÓM ~uri n. 1) rar Ceea ce privește ceva (un eveniment, un proces etc.). 2) med. Simptom care precedă o boală. /<fr. prodrome

prodrom n. un fel de introducere: Prodromul Florei române.

*prodróm n., pl. urĭ (fr. prodrome, d. vgr. pró-dromos, d. pró, înainte și drómos, alergare. V. drum). Rar. Preambul, preludiŭ, introducere, maĭ ales vorbind de semnele care precedează o boală: prodromurile frigurilor tifoide. – La Cant. (după ngr.) pródrom (m.), precursor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prodróm (rar) (pro-drom) s. n., pl. prodrómuri

prodróm s. n. (sil. -drom), pl. prodrómuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRODRÓM s. v. antecesor, înaintaș, precursor, predecesor, premergător.

prodrom s. v. ANTECESOR. ÎNAINTAȘ. PRECURSOR. PREDECESOR. PREMERGĂTOR.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

prodróm (-mi), s. m.1. (Înv.) Precursor. – 2. (S. n.) Indispoziție, semn de boală. Ngr. πρόδρομος, sec. XVIII (Gáldi 237), și din fr. prodrome.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Prodrom, denumirea de origine greacă dată de sf. Ioan Botezătorul, al cărei echivalent în limba română este „Precursorul” sau „Înainte-mergătorul”.

Intrare: prodrom (introducere)
prodrom (introducere) substantiv neutru
  • silabație: -drom
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prodrom
  • prodromul
  • prodromu‑
plural
  • prodromuri
  • prodromurile
genitiv-dativ singular
  • prodrom
  • prodromului
plural
  • prodromuri
  • prodromurilor
vocativ singular
plural
Intrare: prodrom (precursor)
prodrom (precursor) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prodrom
  • prodromul
  • prodromu‑
plural
  • prodromi
  • prodromii
genitiv-dativ singular
  • prodrom
  • prodromului
plural
  • prodromi
  • prodromilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)