5 definiții pentru prodrom (precursor)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
prodrom [At: CANTEMIR, IST. 198 / A și: prodrom / Pl: ~uri, (rar) ~oame / E: ngr πρόδρομος, fr prodrome] 1 smf[1] (Înv) Precursor (1). 2 sn (Med; înv) Simptom care precedă sau anunță apariția unei boli sau a unei stări patologice. 3 (Rar) Introducere în studiul unei științe.
- Formele de pl. indicate nu corespund cu acest sens. — gall
*prodróm n., pl. urĭ (fr. prodrome, d. vgr. pró-dromos, d. pró, înainte și drómos, alergare. V. drum). Rar. Preambul, preludiŭ, introducere, maĭ ales vorbind de semnele care precedează o boală: prodromurile frigurilor tifoide. – La Cant. (după ngr.) pródrom (m.), precursor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PRODROM s. v. antecesor, înaintaș, precursor, predecesor, premergător.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prodrom s. v. ANTECESOR. ÎNAINTAȘ. PRECURSOR. PREDECESOR. PREMERGĂTOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
prodrom (-mi), s. m. – 1. (Înv.) Precursor. – 2. (S. n.) Indispoziție, semn de boală. Ngr. πρόδρομος, sec. XVIII (Gáldi 237), și din fr. prodrome.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
prodrom, prodromisubstantiv masculin
- 1. Antecesor, precursor, predecesor, premergător, înaintaș. Sinonimesinonime: antecesor precursor predecesor premergător înaintaș