PRIVI, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. recipr. A-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ◊ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. și refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competența cuiva. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. praviti.

pliviță sf vz privită

privită sf [At: R. POPESCU, ap. CM I, 406 / V: (îrg) ~iță, pliviță / Pl: ~te, ~ti / E: nct] 1 (Îrg) Nuia flexibilă, răsucită, cu care se leagă o sarcină de lemn, de fân etc. 2 (Îe) A pune în ~ A strânge laolaltă fânul, vreascurile etc. și a lega cu nuiele. 3 (Olt; pex) Sarcină, legătură de lemne, de fân etc., legată cu o privită (1), care poate fi dusă în spinare. 4 (Pes; reg) Fiecare dintre cele două nuiele flexibile, puse cruciș, pe care se fixează prăjina și plasa crâsnicului. 5 (Pes; Olt) Parte inferioară, în formă de greblă, a ramei metalice pe care este fixat sacul pentru pescuitul scoicilor. 6 (Reg) Prinzătoare de păsări confecționată din lațuri fixate pe un cerc de nuiele. 7 (Olt) Nuia îndoită cu care se lărgesc mațele de porc pentru a putea fl umplute. 8 (Mun; îf priviță) Bețișor pus în putină, deasupra verzei, ca s-o țină scufundată în saramură. 9 (Reg; îf priviță) Stinghie la cotețul găinilor, pe care acestea se suie. 10 (Reg) Piesă formată din mai multe nuiele de salcie cu care se fixează, la roata morii, aripile de colaci. 11 (Trs) Piesă metalică ce îmbracă partea de jos a leucii carului. 12 (Reg) Inel de fier sau lanț scurt care leagă două tânjale la plug când sunt folosite două sau mai multe perechi de animale. 13 (Reg) Parte inferioară a tocului unei ferestre la casele țărănești, adesea zidită și folosită ca poliță. 14 (Reg; pex) Firidă. 15 (Reg; pex; îf priviță) Etajeră mică Si: raft.

priviță² sf vz privită

PRIVIT s. m. v. privită.

PRIVITĂ, privite, s. f. (Regional) Nuia flexibilă cu care se leagă o sarcină de lemne, de fîn etc. ◊ Expr. A pune în privită = a strînge laolaltă și a lega cu nuiele. Căratul fînului se face.... puindu-l în privită, adecă îl ocolește cu o prăjină, după aceea îl leagă cu alta și-l ia în spate. I. IONESCU, M. 404. – Variantă: privit, priviți (GORJAN, H. II 37), s. m.

privită (-te), s. f. – 1. Legătură de nuia. – 2. Piesă metalică ce îmbracă leuca de la car. – Var. (3) priviță. Sl. previti „a lega”, cf. sb. previjati „a lega” (Candrea). În Olt. și Trans. Cu ultimul sens indică o contaminare cu pleviță.

PRIVITĂ s.f. (ȚR) Nuia flexibilă (în care se leagă o sarcină de lemne, de fîn. L-au pus într-un car cu 2 boi, numai cu antiriul și cu nădragii, și au pus niște privit la car. R. POPESCU. Etimologie: cf. bg. previja, scr. previti.

privită, privite, s.f. (înv. și reg.) 1. nuia flexibilă, răsucită, cu care se leagă o sarcină de lemne, de fân. 2. numele mai multor obiecte, piese, părți ale unor unelte, construcții etc. (de lemn sau de metal) care au, în general, rolul de a fixa, de a lega (cele două nuiele puse cruciș la plasa crâsnicului; grebla ramei metalice pentru pescuitul scoicilor; prinzătoare de păsări; nuia pentru lărgirea mațelor de porc; băț pus peste varză în butoi; stinghia din coteț pe care se urcă găinile; piesă metalică ce îmbracă partea de jos a leucii carului; inel de fier sau lanț scurt care leagă două tânjale; nuiele de salcie care fixează, la roata morii, aripile de colaci). 3. partea inferioară a tocului unei ferestre la casele țărănești. 4. etajeră mică.