2 intrări

31 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRITOCÍRE, pritociri, s. f. Acțiunea de a pritoci și rezultatul ei; pritoceală, pritocit, pritoc. – V. pritoci.

PRITOCÍRE, pritociri, s. f. Acțiunea de a pritoci și rezultatul ei; pritoceală, pritocit, pritoc. – V. pritoci.

pritocire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: pritoci] (Pop) 1-7 Pritoceală (1-7). 8 Cicălire.

PRITOCÍRE s. f. Acțiunea de a pritoci.

PITROCÍ vb. IV v. pritoci.

PRITOCÍ, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a lăsat la fund); p. gener. a turna un lichid dintr-un vas în altul. ♦ A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund. ♦ Fig. A muta dintr-un loc în altul. [Var.: pitrocí vb. IV] – Din bg. pretoča, sb. pretočiti. modificată

pritoci [At: CANTEMIR, I.I. II, 328 / V: (înv) ~tăci, ~ist~, (reg) petro~, pitro~, pli~, potrici, pret~ / Pzi: ~ocesc / E: bg приточа] 1-2 vtrp (C. i. vinul) A turna dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a limpezi prin separarea de drojdia care s-a așezat la fund Si: (reg) a preface, a prefira. 3 vt (Olt; îf pitroci) A fi bețiv. 4 vt (Pgn; c. i. lichide) A turna dintr-un vas în altul Si: a transvaza. 5 vt (Reg; îf pitroci; c. i. țuica) A rafina a doua oară. 6 vt (Mol; Buc; îf petroci; c. i. tortul de cânepă) A spăla turnând leșie în butoiul în care se află și scurgând-o prin cep. 7-8 vtrp (C. i. zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră) A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, pentru a dizolva sarea rămasă la fund și a determina o acrire uniformă Si: a vântura, (reg) a premeci. 9 vt (Rar; c. i. un lichid) A învolbura. 10 vt (Rar; pgn; c. i. materii, obiecte etc.) A muta dinr-un loc în altul sau dintr-o parte în alta. 11 vt (Reg; pgn; îe) A pitroci limba (sau vorbele) în gură A vorbi încurcat sau nedeslușit. 12 vt (Reg; pgn; îae) A trăncăni. 13 vt (Reg; pgn; îae) A nu fi ascultat. 14 vt (Mun; fig; îf pitroci; c. i. oameni) A cicăli.

PRITOCÍ, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a așezat la fund); p. gener. a turna un lichid dintr-un vas în altul. ♦ A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund. ♦ Fig. A muta dintr-un loc în altul. – Din bg. pretoča, scr. pretočiti.

PRITOCÍ, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi într-altul, pentru a-l limpezi după ce drojdia s-a așezat la fund; p. ext. a turna o băutură dintr-un vas într-altul. El însuși... a cumpărat [vinul] chiar din vie, el l-a pritocit, șase ani de-a rîndul, el l-a tras acum în butelii: era curat ca aurul. SLAVICI, N. I 335. Voi, chelari de bufi, Vin să-mi pritociți, Vin din nouă buți Prin oale, prin cane. TEODORESCU, P. P. 58. ♦ Fig. A schimba dintr-un loc într-altul. Mie nu mi-ai luat taxa, îi aminti Filip, pritocind banii dintr-o mînă în alta. GALAN, I 49. ♦ A scoate de mai multe ori la rînd zeama dintr-un vas cu murături sau cu varză turnînd-o de fiecare dată la loc (cu scopul de a face să se amestece bine sarea dizolvată). Pepenii se pot mura și în beci și afară... La 10 zile îi pritocim. ȘEZ. VIII 10. – Variantă: pitrocí (C. PETRESCU, R. DR. I, 29) vb. IV.

A PRITOCÍ ~ésc tranz. 1) (vinul) A trece dintr-un butoi în altul (pentru a separa de drojdie). 2) (moarea) A scoate din vas și a turna la loc de câteva ori la rând. /<bulg. pretoța, sb. pretoțiti

pritocì v. a turna dintr’un vas într’altul: a pritoci vinul. [Slav. PRITOČITI, a transvaza].

pritocésc și pretocésc v. tr. (vsl. *prĭe-točiti, a pritoci, d. točiti, a topi, a vărsa, a cĭopli la strug; sîrb. pretočiti, a pritoci. V. tocesc). Vîntur moarea ca să se acrească și să pătrundă în toate părțile de o potrivă, transvazez vinu ca să-l ĭaŭ de pe drojdie. Fig. A pritoci cele învățate, a le limpezi revăzîndu-le. – În est pitrocesc. V. răvăcesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pritocire s. f., g.-d. art. pritocirii; pl. pritociri

pritocíre s. f., g.-d. art. pritocírii; pl. pritocíri

pritoci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pritocesc, imperf. 3 sg. pritocea; conj. prez. 3 pritocească

pritocí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pritocésc, imperf. 3 sg. pritoceá; conj. prez. 3 sg. și pl. pritoceáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRITOCÍRE s. 1. (reg.) răvăcire. (~ vinului.) 2. v. pritocit.

PRITOCIRE s. 1. (reg.) răvăcire. (~ vinului.) 2. pritoceală, pritocit, pritocitură, (pop.) pritoc. (~ verzei.)

PRITOCÍ vb. 1. (reg.) a răvăci, a strecura. (A ~ vinul.) 2. v. transvaza.

PRITOCI vb. 1. (reg.) a răvăci, a strecura. (A ~ vinul.) 2. a transvaza. (A ~ un lichid.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pritocí (pritocésc, pritocít), vb. – A transvaza, a deșerta. – Var. Mold. pitroci.Mr. pitrocire. Sl. pritočiti, cuvînt citat de Miklosich, Lexicon, 685, fără sens cunoscut, dar care trebuie să-l aibă pe cel din rom., din sl. točiti „a agita”, cf. bg. pretoči, slov. pritočiti, cu același sens (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Conev 63), și bg. točammegl. tuțǫș, țuțiri „a scoate moare de varză” (Capidan 306). Pascu, I, 62, derivă în mod greșit mr. din piatră.Der. pritoacă, s. f. (vas pentru transportul strugurilor); pritoc, s. n. (pritocire); pritoceală, s. f. (transvazare).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pitrocí, pitrocésc, vb. IV (despre opinci, încălțăminte) a perfora, a găuri (cu potricala sau pitrocul) pentru a introduce nojițele sau șireturile.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pritoci, pritocesc v. t. (er.d. bărbați) 1. a avea contact sexual cu o femeie. 2. a ejacula.

Intrare: pritocire
pritocire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pritocire
  • pritocirea
plural
  • pritociri
  • pritocirile
genitiv-dativ singular
  • pritociri
  • pritocirii
plural
  • pritociri
  • pritocirilor
vocativ singular
plural
Intrare: pritoci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pritoci
  • pritocire
  • pritocit
  • pritocitu‑
  • pritocind
  • pritocindu‑
singular plural
  • pritocește
  • pritociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pritocesc
(să)
  • pritocesc
  • pritoceam
  • pritocii
  • pritocisem
a II-a (tu)
  • pritocești
(să)
  • pritocești
  • pritoceai
  • pritociși
  • pritociseși
a III-a (el, ea)
  • pritocește
(să)
  • pritocească
  • pritocea
  • pritoci
  • pritocise
plural I (noi)
  • pritocim
(să)
  • pritocim
  • pritoceam
  • pritocirăm
  • pritociserăm
  • pritocisem
a II-a (voi)
  • pritociți
(să)
  • pritociți
  • pritoceați
  • pritocirăți
  • pritociserăți
  • pritociseți
a III-a (ei, ele)
  • pritocesc
(să)
  • pritocească
  • pritoceau
  • pritoci
  • pritociseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pitroci
  • pitrocire
  • pitrocit
  • pitrocitu‑
  • pitrocind
  • pitrocindu‑
singular plural
  • pitrocește
  • pitrociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pitrocesc
(să)
  • pitrocesc
  • pitroceam
  • pitrocii
  • pitrocisem
a II-a (tu)
  • pitrocești
(să)
  • pitrocești
  • pitroceai
  • pitrociși
  • pitrociseși
a III-a (el, ea)
  • pitrocește
(să)
  • pitrocească
  • pitrocea
  • pitroci
  • pitrocise
plural I (noi)
  • pitrocim
(să)
  • pitrocim
  • pitroceam
  • pitrocirăm
  • pitrociserăm
  • pitrocisem
a II-a (voi)
  • pitrociți
(să)
  • pitrociți
  • pitroceați
  • pitrocirăți
  • pitrociserăți
  • pitrociseți
a III-a (ei, ele)
  • pitrocesc
(să)
  • pitrocească
  • pitroceau
  • pitroci
  • pitrociseră
petroci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
plitoci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
potrici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pretoci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pristoci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prităci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pritocire, pritocirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi pritoci DEX '98 DEX '09

pritoci, pritocescverb

  • 1. A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a lăsat la fund). DEX '09 DLRLC
    • format_quote El însuși... a cumpărat [vinul] chiar din vie, el l-a pritocit, șase ani de-a rîndul, el l-a tras acum în butelii: era curat ca aurul. SLAVICI, N. I 335. DLRLC
    • format_quote Voi, chelari de bufi, Vin să-mi pritociți, Vin din nouă buți Prin oale, prin cane. TEODORESCU, P. P. 58. DLRLC
    • 1.1. prin generalizare A turna un lichid dintr-un vas în altul. DEX '09 DLRLC
    • 1.2. A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Pepenii se pot mura și în beci și afară... La 10 zile îi pritocim. ȘEZ. VIII 10. DLRLC
    • 1.3. figurat A muta dintr-un loc în altul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mie nu mi-ai luat taxa, îi aminti Filip, pritocind banii dintr-o mînă în alta. GALAN, I 49. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.