10 definiții pentru pritoceală pitroceală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRITOCEÁLĂ s. f. Pritocire. – Pritoci + suf. -eală.

PRITOCEÁLĂ s. f. Pritocire. – Pritoci + suf. -eală.

pritocea sf [At: POLIZU / Pl: ~celi / V: (reg) pitro~ / E: pritoci + -eală] 1 Turnare a vinului dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a se limpezi prin separarea de drojdia care s-a așezat la fund Si: (pop) pritoc (1), pritocire (1), pritocit1 (1), pritocitură (1). 2 (Olt; îf pitroceală) Stare de bețiv Si: (pop) pritoc (2), pritocire (2), pritocit1 (2), pritocitură (2). 3 (Pgn) Turnare a unui lichid dintr-un vas în altul Si: (pop) pritoc (3), pritocire (3), pritocit1 (3), pritocitură (3), transvazare. 4 (Reg; îf pitroceală) Rafinare a țuicii a doua oară Si: (pop) pritoc (4), pritocire (4), pritocit1 (4), pritocitură (4). 5 A scoate zeama dintr-un vas cu murături sau cu varză acră și a o turna la loc, de mai multe ori la rând, pentru a dizolva sarea rămasă la fund și a determina o acrire uniformă Si: (pop) pritoc (5), pritocire (5), pritocit1 (5), pritocitură (5), vânturare. 6 (Rar) Învolburare a unui lichid Si: (pop) pritoc (6), pritocire (6), pritocit1 (6), pritocitură (6). 7 (Rar; pgn) Mutare a unor materii, obiecte etc. dintr-un loc în altul sau dintr-o parte în alta Si: (pop) pritoc (7), pritocire (7), pritocit1 (7), pritocitură (7). 8 (Mun; fig; îf pitroceală) Cicălire.

pritoceálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a pritoci.

pitrocea sf vz pritoceală[1] corectată

  1. În original, tipărit incorect: vz pitroceală LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pritoceálă s. f., g.-d. art. pritocélii

pritoceálă s. f., g.-d. art. pritocélii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRITOCEA s. pritocire, pritocit, pritocitură, (pop.) pritoc. (~ verzei.)

Intrare: pritoceală
pritoceală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pritocea
  • pritoceala
plural
  • pritoceli
  • pritocelile
genitiv-dativ singular
  • pritoceli
  • pritocelii
plural
  • pritoceli
  • pritocelilor
vocativ singular
plural
pitroceală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

pritoceală pitroceală

etimologie:

  • Pritoci + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09