pritoceală sf [At: POLIZU / Pl: ~celi / V: (reg) pitro~ / E: pritoci + -eală] 1 Turnare a vinului dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a se limpezi prin separarea de drojdia care s-a așezat la fund Si: (pop) pritoc (1), pritocire (1), pritocit¹ (1), pritocitură (1). 2 (Olt; îf pitroceală) Stare de bețiv Si: (pop) pritoc (2), pritocire (2), pritocit¹ (2), pritocitură (2). 3 (Pgn) Turnare a unui lichid dintr-un vas în altul Si: (pop) pritoc (3), pritocire (3), pritocit¹ (3), pritocitură (3), transvazare. 4 (Reg; îf pitroceală) Rafinare a țuicii a doua oară Si: (pop) pritoc (4), pritocire (4), pritocit¹ (4), pritocitură (4). 5 A scoate zeama dintr-un vas cu murături sau cu varză acră și a o turna la loc, de mai multe ori la rând, pentru a dizolva sarea rămasă la fund și a determina o acrire uniformă Si: (pop) pritoc (5), pritocire (5), pritocit¹ (5), pritocitură (5), vânturare. 6 (Rar) Învolburare a unui lichid Si: (pop) pritoc (6), pritocire (6), pritocit¹ (6), pritocitură (6). 7 (Rar; pgn) Mutare a unor materii, obiecte etc. dintr-un loc în altul sau dintr-o parte în alta Si: (pop) pritoc (7), pritocire (7), pritocit¹ (7), pritocitură (7). 8 (Mun; fig; îf pitroceală) Cicălire.