5 definiții pentru pritocitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
pritocitură sf [At: LM / V: (înv) ~ist~ (S și: ~istro~), (reg) pitro~ / Pl: ~ri / E: pritoci + -tură] (Pop) 1-7 Pritoceală (1-7). 8 Cicălire.
pitrocitură sf vz pritocitură[1] corectat(ă)
- În original, incorect tipărit: vz pitrocitură — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pristocitură sf vz pritocitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PRITOCITURĂ s. v. pritocit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PRITOCITURĂ s. pritoceală, pritocire, pritocit, (pop.) pritoc. (~ verzei.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: pritocitură
pritocitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
pitrocitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pristocitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.